Universul Satului romanesc
Vasile Todinca
Prisaca Beiusului - Vremuire si rostuire
iulie 2013
Intotdeauna am avut un respect deosebit pentru toti cei care "lasa ceva in urma lor", mai cu seama in domeniul pastrarii "radacinilor" noastre de neam. Asa cum este cazul si Prof. Dr. Vasile Todinca, cercetator stiintific la Muzeul Tarii Crisurilor, Oradea. Adanca plecaciune !
Va redau mai jos o prezentare a volumului, facuta de Crina Dobocan si aparuta in Bihon.ro.
****
Demersul științific al autorului a fost gândit și conceput în două volume: cel care tocmai a ieșit de sub tipar și un altul, care se află în lucru, și care va cuprinde, după cum ne informează însuși cercetătorul, "activitatea Școlii și Biserica din satul Prisaca în decursul anilor, precum și pe cei mai de seamă oameni, care, prin tot ce au întreprins, au avut un rol marcant în cadrul comunității”.
Prin lucrarea sa, rodul a zece ani de cercetare, Vasile Todincă ne arată că este, categoric, un fin cunoscător al localității, dar și un riguros analist al evenimentelor consemnate. Studiul monografic vorbește despre istoria, demografia și etnografia satului de care se leagă originile și activitatea bine cunoscutului și apreciatului profesor și cercetător.
Cartea a văzut lumina tiparului în această lună, fiind închinată mamei autorului Ana, sau, "cum o știu locuitorii satului Prisaca Beiușului, Nuța Vasalii Petri Lenchi”, o femeie care a trăit în spiritul legii strămoșești și al tradițiilor.
Satul – sufletul lumii
Și prin cel de al nouălea volum al său, profesorul Vasile Todincă dovedește reale aptitudini în cercetarea istoriei universului rural, mărginit de obiceiuri și tradiții, încercând să demonstreze, oarecum, faptul că aserțiunea blagiană, satul – centrul universului, este un izvor nesecat de tihnă sufletească și de primenire morală și artistică, spre orizontul la care ar trebui să ne raportăm. Prin această lucrare, dar și prin celelalte opt publicate deja, autorul ne aduce aminte că "veșnicia s-a născut la sat” și ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm de obârșii, de balade și de doine, de obiceiuri și de tradiții, de frumusețea basmelor românești, de înțelepciunea pe care bătrânii satelor au păstrat-o cu sfințenie de-a lungul veacurilor. Căci, aici, misterul și frumosul, bucuria și durerea s-au împletit, dând naștere unor profunde trăiri și emoții și conturând inefabila vrajă a trăirii plenare, autentice.
Totodată, în capitolul Satul Prisaca – în descindere spre Europa, profesorul Todincă subliniază și faptul că progresul tehnic, științific, economic și, de ce nu, și cel artistic contemporan, influențat de gândirea omului modern, fură din nota de distincție genuină. Pentru că, susține autorul, "satul românesc, în general, traversează o perioadă de criză, care îl macină distrugându-i identitatea”. Cu toate acestea, cercetătorul vede în aceste schimbări un lucru firesc. "Nu considerăm a menține satul în cadrele tradiționale, a priva omul satului de realizările tehnice contemporane, de confortul urban, de condițiile civilizate, umane, de trai, numai din dorința unora de a vedea satul plin de noroi, fără curent electric și alte dotări ce derivă din acesta”, scrie el. De altfel, în ultimul capitol al monografiei sunt prezentate actualele îndeletniciri ale locuitorilor din Prisaca ("În sat funcționează trei societăți comerciale și o asociație urbarială. Alții s-au axat pe grădinărit, piscicultură ori întreprinderi personale.”).
Demersul lui Vasile Todincă poate fi, fără îndoială, un îndrumar pentru cei care doresc să afle istoria acestor locuri și a acestor oameni, ori pentru cei care preaslăvesc bogăția și frumusețea acestei zone, truda Măritului țăran, aspirațiile unui popor și, în același timp, un îndemn spre venerare și pioasă recunoștință din partea generațiilor care ne succedă.
***via Erika Posmosanu
