Diaspora română
Institutul Cultural Francez, Salonic, Grecia
25 aprilie 2013
Bunele intenții nu cunosc granițele impuse de limbă și, ca atare, ele
creează punți care leagă oameni și culturi diferite. Cam așa ceva s-a
petrecut și la Salonic în urmă cu puţină vreme, pe 25 aprilie 2013.
Câțiva oameni din Atena
se ocupă în mod foarte serios de jocul cu cuvinte: un tânăr editor grec
dorește să publice cărți bune din toată lumea; se numește Konstantinos
Karatzas, iar editura pe care o conduce, Allotropo. O scriitoare româncă
a diasporei, stabilită în Grecia, scrie despre oamenii din jurul ei;
este cunoscuta scriitoare și sociolog Monica Săvulescu Voudouri, iar o
traducătoare româncă, Angela Bratsou, face intermedierea lingvistică între
cele două culturi, autodefinindu-se cititor profesionist.
În Salonic, un
reprezentant al oficialităților române se implică în tot ce înseamnă
act de cultura românesc din diaspora locală și află de cei trei. Ca
urmare, a făcut invitație celor trei să participe la o prezentare de
carte pe care domnia sa va mijloci să aibă loc la sediul Institutului
Cultural Francez, devenit deja familiar românilor din Salonic.
Din
fericire, a existat posibilitatea de a-l invita și pe maestrul Alexa
Visarion cu filmul său Înghițitorul de săbii și în felul acesta a fost
completă o seară frumoasă de cultură. Uneori drumul de la vorbă la
fapte este lung. Nu și de data aceasta, când totul s-a petrecut
trepidant. Se întâmplă doar când oamenii știu ce vor. În seara comentată
aici, fără să știe probabil nici el însuși cât de mult adevăr grăia
într-o greacă foarte frumoasă, domnul Cristophe Le Rigoleur, Consulul
general al Franței la Salonic (care cumulează și funcția de Director al
Institutului Cultural Francez din localitate), a făcut în încheierea
salutului său, o urare celor prezenți: "acesta să fie doar începutul
unei tradiții de colaborare a diasporelor franceză și română din zonă !". Domnul
Martin Ladislau Salamon, Consulul român, a dovedit calitățile de
ziarist și sociolog dar și faptul că doar cineva care a fost la rândul
său membru al diasporei poate înțelege fenomenul acesta atât de complex.
În prezentarea pe care a făcut-o cărții România din afara României:
„Avem" ! scrisă de Monica Săvulescu Voudouri, domnia sa a amintit
printre altele de puncte marcante din carte, cum sunt diminețile
înlăcrimate ale migrantului, identice, pe orice meridian s-ar afla el.
De grozăvia la care s-a ajuns, ca mamele românce să-și părăsească acasă
pruncii pentru a îngriji copiii sau bătrânii altor neamuri.
Salutul
scriitoarei Monica Săvulescu Voudouri merită să fie citat ca atare,
pentru intensitatea mesajului pe care îl are inclus: "Pentru mine cartea
are o valoare simbolică. Prin ea mi-am redefinit statutul. Din 1974
până în 1985 am fost pur și simplu un scriitor român. Eram citită de
cititorii din România. Din 85 până în 2013 am fost un scriitor român din
diaspora. Eram citită pe ici pe colo, mai puțin în România, care pe
noi, pe cei dinafara țării, ne trecea cu vederea. Eram citită în
Amsterdam sau în Atena, mai puțin în România, ceea ce mă ducea la o
formă de disconfort psihic. În relația cu colegii mei din țară, dreptul
de a fi promovați era al lor, eu plecasem, Dar plecasem, așa cum a
plecat 20% din populația țării. Or când îți pleacă 20% dintre locuitori,
trebuie să accepți că printre ei pleacă nu numai pălmașii ci și
medicii, nu numai tehnologii, ci și artiștii. Deci și scriitorii.
Această carte m-a determinat să-mi reevaluez condiția. Despre cei
plecați, va trebui să scriem noi, cei plecați. Cred că prin această
carte m-am redescoperit, nu ca scriitor român în diaspora, ci ca
scriitor al diasporei. Scriu despre dumneavoastră, cei 20% dintre
românii aflați în afara țării, a căror existență trebuie să fie
consemnată de cineva și trebuie să fie trecută în literatură. Despre
dumneavoastră trebuie să se știe: cum trăiți, cum simțiți, cum gândiți.
La Amsterdam, la Atena, și... acasă, în România. Îmi revine deci bucuria
de a scrie despre dvs. și de-a fi citită de dumneavoastră. Vă mulțumesc
și vă sunt îndatorată. Mă erijez în a fi scriitorul diasporei, un
concept nou, la care probabil, istoria ne-a determinat să ajungem."
Editorul
Konstantinos Karatzas a fost, ca de obicei, foarte concis în salutul
său. Nu a uitat să sublinieze importanța simbolică a găzduirii
evenimentului de către Institutul Francez și faptul că românii și grecii
au multe lucruri comune în cultura lor, care trebuiesc descoperite și
arătate. Cartea Șapte schițe de I.L. Caragiale apărută la editura
Allotropo în decembrie 2012 este contribuția lui la această acțiune.
Cartea a fost prezentată sub egida Ambasadei României la Atena. Cea care
a avut onoarea să reprezinte celor prezenți colectivul de oameni care
s-au îngrijit de apariția acestei cărți a fost coordonatoarea
Atelierului de traduceri literare, Angela Bratsou.
"Această carte este
rezultatul bun al unei munci colective și se vrea o punte între cele
două culturi, care, iată, în astă seară leagă chiar trei culturi, prin
găzduirea generoasă din partea Institutului Francez. Ea demonstrează
faptul că atunci când există voință, barierele de limbă pot fi depășite.
Despre carte sper să vă vorbească ea singură, eu voi căuta doar să vă
prezint echipa care a creat-o. Și aici vă rog să-mi permiteți să-I
amintesc pe fiecare în parte și voi începe cu traducătorii, care, cu
dragoste și trudă, au încercat să-l prezinte pe Caragiale "al nostru" publicului din țara de origini a neamului lui: Luiza Micu-Vizita,
Adriana Roșca - D-l Goe, Sivana Todea-Dapunti - Lanțul slăbiciunilor,
Aura Galanopoulou - Politică înaltă: 1898, Anny Baliakou - Infamie,
Louminița Kotsopoulou - Mici economii..., Angela Bratsou - Căldură mare. Cele
mai sincere mulțumiri editurii Allotropo și curajosului editor Kostas
Karatzas. A îmbinat profesionismul cu dragostea de carte și rezultatul
îl aveți în mână. Nu pot uita colaboratorii de excepție ai acestuia,
care și-au pus la bătaie cunoștințele și talentul și au creat acest
volum frumos. De asemenea, eu personal, nu pot omite colaborarea de
excepție și fără de cusur cu doamna Sofia Prara, responsabila filolog
din partea editurii Allotropo. Aș dori să mulțumesc îndrumătorilor
noștri: doamnei Evghenia Tselenti, pe care o furase limba franceză și
sunt mândră că noi o redăm culturii române; domnului profesor Victor
Ivanovici care ne-a dăruit experiența și sfaturile domniei sale. Și am
lăsat la urmă pentru a sublinia contribuția domnului profesor Stavros
Deligiorgis, sufletul acestei acțiuni."
Seara de cultură s-a
încheiat cu prezentarea făcută filmului ce urma să fie vizionat -
Înghițitorul de săbii - de către însuși regizorul Alexa Visarion.
Alegorie a condiției artistului devorat de un public fără milă, filmul
este un joc de umbre și lumină și a oferit actorilor posibilitatea să
creeze roluri memorabile, așa cum s-a întâmplat și cu Stefan Iordache,
căruia prietenul și regizorul lui i-a schițat cu duioșie și recunoștință
portretul de artist și om. Filmul există și ca urmare a insistențelor
actorului "Hai, măi, să facem ceva, că ne trecem..." Melancolia este,
totuși, înlăturată de speranța că mereu va apare un continuator, un alt
artist, care va prelua ștafeta, precum copilul din film, gata de
sacrificiu. Dialogul referitor la film, purtat de regizor cu publicul, a
încheiat un eveniment cultural la care discuțiile au fost moderate de
profesorul Apostol Patelache, iar traducerea foarte bună a fost
asigurată de foarte talentatul Ionuț Neagu.
Reușita unui
eveniment cultural nu se evaluează cantitativ, ci îndeosebi calitativ.
Sigur nu cunosc numele tuturor celor ce ne-au onorat cu prezența și pe
cei omiși îi rog să îmi scuze stângăcia. Cu bucurie amintesc de faptul
că, pe lângă cele două gazde ale evenimentului, prezenți au fost,
răspunzând cu amabilitate invitațiilor trimise, Consulul Serbiei și
Muntenegrului la Salonic Sinisa Pavic cu soția, Președintele Uniunii
Editorilor din Grecia de Nord - domnul Haralambos Barbunakis, domnul
profesor și scriitor Konstantinos Karnasiotis, ziaristul Nikolaos
Moshovos, doamna Ene Cristina - profesoară în Edessa, doamna Cristina
Spătaru Marioglou - sociolog, doamna Eleni Siniari - profesoară de pian,
doamna Anania Iliana, arhitect ( dar și, foarte important pentru noi,
Președinta Uniunii Prietenilor României din Salonic), împreună cu soțul,
domnul avocat Nikou Kyriakou, doamna Alina Katina Preda - profesoară la
facultatea din Komotini, doamna Irini Koliou - repatriată din România,
domnul Nicolae Anghel, doamna profesoară Ana Maria Papadimitriou,
domnul Symeon Arghiropol şi alţii. Nesperat de curând urarea consulului
francez se va transforma în realitate.
***art-emis.ro via Angela Bratsou