Arta plastică contemporană românească
Dorel Făcăoaru
Galeria Căminul Artei, București
22 ianuarie - 5 februarie 2013
Vernisaj: 22 ianuarie, ora 17:00.
Expoziţia pe care Dorel Făcăoaru o deschide la Galeria Căminul Artei de la Bucureşti surprinde un moment extrem de interesant din activitatea pictorului, care şi-a decantat multe dintre problemele semantice şi de limbaj. Studiind şi experimentând pe distanţa mai multor ani problemele reprezentării, pictorul şi-a întărit convingerea într-o formulă artistică ce reabilitează, într-o epocă bântuită de spectrul modalităţilor destructurante, imaginea-document al timpului şi al frământărilor lăuntrice ale omului.
Artistul crede în resursele limbajului pictural, în posibilitatatea artei de a dobândi "profunzimea psihologică şi expresivă, accentul punându-se pe câmpul perceperii vizuale a culorilor, ca o nouă etapă spre diferite trepte ale trăirii estetice, care izvorăşte de fapt dintr-o necesitate interioară, în care fiecare artist tinde să-şi exprime propria sensibilitate...” - scrie Dorel Făcăoaru, în teza sa de doctorat consacrată modalităţilor expresive în creaţia proprie.
Vizual, opera lui Dorel Făcăoaru îşi ia libertatea să abordeze un larg câmp tematic, tablourile sale prezentându-ne, într-un mod simplu, o diversitate de forme geometrice, seriale, dinamice, fantastice, obiectuale, capricioase, etc., adică un inventar de concreţiuni morfologice frecventat de o serie întreagă de orientări şi tendinţe artistice consacrate.
Între formele care reţin atenţia artistului, se remarcă cele care evocă figura şi trupului uman. Îndreptarea mijloacelor de observaţie spre spectacolul lumii tangibile nu are o finalitate cognitivă, de sondare a adevărurilor ascunse ale realităţii obiectuale (acest scop se presupune a fi atins de demersurile artei moderne), de o maximă urgenţă fiind considerată intervenţia constructivă în ordinea lucrurilor.
Negând cu vehemenţă orice manifestare a nonfinitului, a dezordinii, care poate fi o reminiscenţă haosului primordial, sau o expresie a deconstrucţiei din orizontul civilizaţiei postmoderne, artistul doreşte în permanenţă instaurarea ordinii, a principiilor raţionalului.
Şi acest lucru se realizează pe baza cultivării unui sistem formal bine articulat, pus în lumină de mijloacele cromatice, al căror mod de funcţionare îl studiază atent. De asemenea, posibilităţile grafice sunt considerate extrem de importante, atât în ceea ce priveşte participarea lor la expresivitatea resurselor culorii, cât şi în măsura funcţionării independente a liniei.
Expoziţia de la Căminul Artei a lui Dorel Făcăoaru ne propune un discurs foarte profund, de stringentă actualitate, despre ordine şi despre condiţia lirică în lumea de azi. (Constantin Prut).
