Conducerea Salinei Durgău Turda are în derulare un
proiect de amenajare, în vederea deschiderii către vizitatori, a încă circa 4000 de metri pătraţi din minunea de la Turda, suprafaţă deocamdată neaccesibilă
publicului larg. Este vorba de mina Iosif sau Sala Ecourilor. Pentru
finalizarea acestui proiect este nevoie de multă muncă şi sume importante de
bani investite pentru realizarea unei galerii de acces şi a altor lucrări.
Pentru a afla mai multe despre acest proiect am purtat
un dialog cu cel mai potrivit om să ne vorbească despre acest lucru, directorul
general al Salinei Durgău Turda, dr. ing. Ovidiu Mera.
Reporter: Domnule Mera, vorbiţi-ne despre proiectul pe
care îl aveţi referitor la mărirea spaţiului vizitabil din Salina Turda.
Ovidiu Mera: Până în prezent, din 1992, de când salina
a fost deschisă pentru turişti, s-a mers mai mult pe vizitarea camerelor Rudolf
şi Terezia şi a instalaţiilor şi încăperilor situate la nivelul galeriei de
transport Franz Josef. Pentru că sunt locuri unde este un acces relativ facil,
accesul a fost posibil încă de la deschiderea salinei, excepţie a făcut mina
Terezia la baza puţului, existând la acea vreme lacul, dar între timp toate
inconvenientele au fost rezolvate şi, practic, această mare parte a salinei a
fost deschisă. Mina Iosif sau Sala Ecourilor, aşa cum este cunoscută ea de
publicul larg, a rămas închisă din cauza accesului dificil.
Reporter: Cât de adâncă este mina Iosif?
Ovidiu Mera: Este vorba de o diferenţă de nivel, între
vatră şi galeria de transport, de 80 de metri. Accesul se face pe puţul de
extracţie situat lângă cele două balcoane care sunt deschise turiştilor şi nu
atât coborârea este dificilă, cât este urcarea, fiind vorba de 396 de trepte,
pe o scară de lemn îngustă, iar circulaţia în două sensuri este imposibilă şi
în plus este singura cale de acces pietonal.
Pentru că fiecare obiectiv turistic subteran trebuie
să aibă minim două căi de acces, am decis să nu permitem accesul turiştilor pe
vatra minei. Ideea noastră s-a modificat pe parcurs în sensul că, odată cu
amenajarea minei Terezia, s-au creat premise favorabile pentru a realiza o a
doua cale de acces către mina Iosif şi, astfel, vom reuşi să introducem în
circuitul vizitabil al salinei şi această mină, iar suprafaţa vizitabilă a
salinei va fi extinsă cu aproximativ 400 metri pătraţi.
Încă nu vă pot spune ce vom face în mina Iosif, pe
vatra minei, probabil că vom efectua studii de microclimat să vedem ce se
întâmplă acolo şi poate că îi vom da destinaţie de sală de tratament la cota -
115. Măsurătorile topografice pe care le-am făcut în ultima vreme ne-au
confirmat faptul că este cea mai adâncă sală din salină, aceasta pentru că pe
mina Terezia este lacul subteran care ridică acea cotă accesibilă cu vreo 8
metri.
Reporter: În ce fază vă aflaţi cu proiectul?
Ovidiu Mera: Lucrările au început deja, suntem în faza
de organizare de şantier, în sensul că am reabilitat puţul, am verificat
structurile de protecţie de pe puţ, am făcut extensia reţelei de iluminat până
pe vatra minei, iar în prezent facem lucrări de salubrizare pentru că, în
decursul anilor, pe puţuri, până la data când ele au fost acoperite în urma
lucrărilor demarate sau efectuate prin proiectul PHARE, respectivele puţuri au
fost un fel de rampe de gunoi. Acolo s-au aruncat foarte multe mizerii pe care
acum le adunăm, le punem în saci de plastic şi o să le scoatem de acolo. Va
trebui să eliminăm nişte apă de pe vatra minei, aceasta se va întâmpla peste o
lună şi jumătate, pentru că în prezent nu ne încurcă, dar ne va încurca în
momentul începerii lucrării de săpare a galeriei de legătură şi când vom face
în paralel şi lucrările de nivelare a vetrei. Nu se va scoate nici un gram de
sare, toată sarea pe care o vom excava va fi utilizată pentru nivelarea vetrei
camerei.
Reporter: Când credeţi că va fi deschisă publicului?
Ovidiu Mera: Îmi este greu să vă spun. Iniţial am
estimat la 6 - 7 luni de zile durata efectivă de săpare a galeriei. Din testele
pe care le-am făcut iniţial am gândit o galerie de profil mic, 4,5 metri
pătraţi, care este frecvent utilizată în lucrările de explorare geologică şi,
teoretic, ar fi suficientă pentru circulaţie, dar ne-am gândit că ar fi bine să
facem o galerie puţin mai mare şi în aceste condiţii am mers la profilul de
transport Franz Josef. De asemenea, un element care ar crea dificultate este
faptul că toată galeria se va săpa manual, nu cu ciocane de tăiat sare, ci cu
ciocane electrice, dar, cu toate astea, realizarea profilului semicircular al
bolţii şi alte elemente o să facă lucrarea destul de dificilă. Dacă prin
săparea galeriei vom constata că se modifică aerajul minei, dacă va deveni
deranjant, atunci va trebui să instituim pe galerie o succesiune de diguri de
aeraj. Digurile de aeraj sunt nişte pereţi, nişte uşi, care se montează pe
galerie şi care controlează aerajul, separă cele două camere, dar cu uşi
rabatante în ambele părţi.
Reporter: Cât ar trebui să dureze lucrările de
amenajare, sau, mai bine zis, când veţi include şi mina Iosif circuitului
vizitabil?
Ovidiu Mera: Sper ca în cel mult un an de zile să
finalizăm lucrările. Dacă se va putea, vom încerca să organizăm, dacă se va
impune şi condiţiile tehnice ne vor permite, lucrul în două schimburi şi atunci
viteza de înaintare va creşte. Estimăm o înaintare de 4-5 metri pe lună şi, la
o galerie de 50 de metri, e clar că vorbim de 10 luni.
Reporter: Odată cu mărirea spaţiului destinat
vizitării probabil că veţi creşte şi fluxul de oameni permis.
Ovidiu Mera: Studiile de securitate minieră au relevat
faptul că numărul maxim de persoane care poate să fie la un moment dat pe vatra
minei Rudolf este undeva la 350 - 370 de oameni. Nu au fost multe momente în
istoria salinei când pe vatra minei Rudolf să fie mai mult de 350 de persoane
la un moment dat, este vorba de jos pe vatră, nu câţi oameni sunt în salină.
Acum, faptul că vom extinde suprafaţa vizitabilă a salinei, eu sper să aducă o
degajare în fluxul turistic şi în aglomeraţia care, în unele momente, se
produce la salina.
Reporter: Cam câţi metri pătraţi are vatra minei la
care lucraţi acum?
Ovidiu Mera: 4000 de metri pătraţi. Este o cameră
asemănătoare cu mina Terezia, aproape identică, atât dimensional, cât şi ca şi
configuraţie. S-a tot vorbit despre un al doilea lift pe mina Rudolf şi am
evitat, am întârziat o luare de decizie în acest sens pentru că, deschizând
mina Iosif pe puţul care există, pe care se face accesul spre vatra minei,
putem să instalăm acel lift de care avem nevoie ca să facilităm accesul la
orizonturile inferioare ale salinei, un lift de 20 + 1 persoane. Deja vorbim de
lift cu însoţitor, pe care să coboare turiştii pe vatra minei. Nu va fi un lift
panoramic, va fi un lift normal, de viteză relativ mare, deci nu mai mergem cu
un metru pe secundă pentru că nu mai are nici o logică şi în aceste condiţii
vom avea un circuit în sens unic, în sensul că de la oricare dintre intrări
turiştii vor merge în sala puţului minei Iosif, vor coborî pe vatra minei,
traversează mina, ajung pe vatra minei Terezia prin noua galerie pe care noi o
facem, acolo îşi fac plimbarea pe insulă, respectiv plimbarea cu barca, dacă
doresc, şi cine nu doreşte poate să urce spre vatra minei Rudolf. Urcarea se va
face atât pe scările de lângă liftul mic, cât şi cu liftul, iar de pe vatra
minei Rudolf se va face urcarea la cota -35, nivelul balconului, sala de apel,
altarul şi elemente care deservesc activitatea de transport pe verticală,
respectiv crivacul puţului după care turiştii vor ieşi din salină.
Realizând un circuit în sens unic, automat vom încerca
să programăm liftul panoramic în aşa fel încât la urcare să se menţină viteza
actuală, iar la coborâre să aibă o viteză mai mare pentru că el nu va fi
folosit pentru coborârea turiştilor şi atunci, dacă vom reuşi să facem treaba
asta, vom câştiga puţin timp şi vom fluidiza puţin fluxul turistic.
*** Interviu publicat de catre Ionel Ignat in ziarul21.ro (1 noiembrie 2012