Mireasa de sare

Lansare de carte

Maria Dobrescu

Biblioteca Municipala C. I. Istrati, Campina

22 septembrie 2012

O cladire superba, spatiu cum nu se poate mai potrivit pentru astfel de evenimente.

Ceazara si Adriana. Venite de peste mari si tari, toocmai din Capitala, cu autobuzul. 
Stiu din sursa sigura.

La castel (biblioteca) in poarta, oare cine bate ?

Cum intri, pe stanga, un cadru plin de tainice promisiuni...iluzie, in fapt.

Bustul lui C.I. Istrati.

In holul de la intrare te intampina o mini expozitie de pictura.

Nu sunt specialist, dar mie chiar mi-au placut lucrarile expuse.

 

 

Pai da, unde-i ceva de Dragos(te), hop si ea ! 

Din fata...

...si din profil.

La inceput a fost cuvantul...lui Florin Dochia. Moderator cu sare si piper in discurs. 
Dar si cu mult suflet...expus pe alocuri in elegii.

Personal, am apreciat foarte mult povestea cu bibilicile de la ferma de langa Fetesti.

Primul dintre cei dintai: Marian Draaaagomir !

Domnul Florin parca ii da onorul.

Tot eu is...mandru fecior !

A urmat Adriana....eu ii zic Marlen. Emotionata cum o stiu. 
Si transmitand celor prezenti o mare parte din prea plinul ei sufletesc. 

Cezara citea de zor din discusul ce va sa vie...

La final, cu mult mai linistita...

A urmat Cezara...cea care a si determinat-o pe Maria sa potriveasca cuvintele in poezie.

 

Mult emotionata...pe alocuri chiar inlacrimata...

dar, cred eu, fericita. Caci a fost inconjurata de atat de multi prieteni. 

Prieteni si flori...

Impreuna cu Calin Derzelea. Doctoru'  cum cred ca-i va ramane porecla. Dar si faima.

Alte fotografii de grup...

Cu bunul ei frate si nepotelele - pisicute cumintele. 

Alaturi de Adrian Suciu. Poet de frunte. Dar si de neintrecut preparator de mici, carnaciori, pulpe de pui sau slaninute pe gratar. 

 Unii s-au orientat...

Cu Raul si cele doua Adriene...sau Adriane ? Oricum, una e Marlen.

Raul Coldea, Marlen, Cezara si Adriana Lisandru. Incepuse sa sufle vantul. 
Altfel nu-mi explic de ce s-au  dus ei asa, intr-o parte...

Privind in...directii opuse. Dar nu cu manie...

La final, cocotat pe stalpul unui gard, cu drag va spun voua...a fost strasnic. !

***Observatie: la prezentul material au contribuit, cu voie sau far de voie, toti posesorii de aparate foto care au si postat din munca lor. Nu ii mai pomenesc ca se stiu ei prea bine !