Bucurestiul meu frumos
2012
Din Calea Serban Voda, pe strada Mitropolit Iosif...
de mers doar cateva case si-apoi, la dreapta, pe strada Sulina.
Mi-a placut mult casuta ascunsa, parca, sub iedera cea verde.
In intersectie cu strada Cutitul de Argint....
lund-o in partea stanga...
vechi spatiu pentru negot...abandonat....
Un frumos exemplu care ne arata cum Statul sau autoritatile locale,
in cazul de fata Primaria sectorului 4,
se pot implica in pastrarea patrimoniului de arhitectura bucurestean.
Unul dintre paznici mi-a povestit ca aceasta cladire dateaza din 1864....
si ca mai are o "sora", undeva pe stada Londra....De verificat.
Depasind Perceptia Fiscala ajungem in Parcul Carol.
Dar asta este deja o alta poveste, adica un alt album....Publicat deja.
Iesind din Parcul Carol, pe stanga, pe strada Candiano Popescu...
O mica bijuterie arhitecturala...Castelul lui Vlad Tepes.
Construit in 1906, la implinirea a 40 de ani de domnie ai lui Carol I,
cu ocazia Expozitiei Generale Romane.
Idee de baza a fost sa se construiasca un turn de apa care sa alimenteze aceasta expozitie.
Din motive estetice, arhitectii au decis mascarea rezervorului de apa reproducand,
la scara mai mica, castelul lui Vlad Tepes de la Poienari, Arges.
Aceste prime amanunte mi-au fost relevate de catre o doamna...iesita sa-si plimbe catelul. Mic, de o rasa incerta si...obez. Am mai aflat si alte lucruri interesante. Precum ca doamna este fosta sotie de militar si ca sta vis-a-vis de aceasta cladire. Ca are o nepoata, de vreo 22 de ani. posesoarea unui mini-automobil, decapotabil, care a invatat si inca mai are o bursa in Anglia. Fiica ei este, in schimb, posesoarea unui automobil de culoare rosie...Si ca mai are un apartament, nu am retinut unde, in care nu a mai intrat de nu stiu cat timp...Mi-a placut sa stau de vorba cu aceasta femeie, pozitiva in gandire si plina de viata. Poate, cine stie, ne vom mai intalni.
In 1945 camerele castelului au fost transformate in dormitoare pentru femeile
care lucrau la amenajarea Parcului Carol.
In 1949 a servit drept corp de garda pentru o unitate militara.
Dupa anii '90, a fost corp de garda pentru o subunitate de jandarmi
care asigura paza la cateva banci din Capitala.
In 2004 devine sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor.
Se afla in plin proces de restaurare si sper ca nu peste mult timp sa se poata vizita din nou.
Macar de doua ori pe an, ca inainte, de Ziua Eroilor si de Ziua Armatei.
Nu mai mergem mult si, facand dreapta, ajungem la intersectia cu strada
Soldat Simion Stefan.
La numarul favorit al Marlenei.
Nu suntem la Rasinari...
dar parca e un colt de Ardeal.
Asa cum erau multe dintre locuintele, decente, ale bucurestenilor inainte de razboi.
Am vrut sa realizez mai multe fotografii si din interiorul curtii, cu aparatul foto printre zabrelele gardului...dar am observat la timp un ciobanesc german tanar, dar viclean peste masura. Fara sa maraie sau sa se manifeste in vreun fel era deja la datorie, gata sa insface eventuala mana care i-ar fi incalcat teritoriul arondat. Un caine de toata isprava... profesionist...
Ajuns pe Calea Serban Voda, prima pe stanga este strada General Nicolae Haralambie...
O alta cladire frumos restaurata si redata comunitatii...
Cadru rustic in plina Capitala...
Natura, crosetand temeinic...
Ajunsi din nou pe strada Candiano Popescu...
nu e un cadru din pelicula Nunta de piatra....
Clopotei pentru Marlen...
Si din nou ajuns pe Calea Serban Voda, la tramvai...spre casa...
