vineri, 24 iulie 2020

Din arhiva unui căpitan-comandor




Oameni care au trecut pin viață, 


Ion Tocineanu,




Revenire

Cu mai bine de trei ani în urmă am intrat în posesia unei mape cu foarte multe file.
Cu date din viața comandorului Ion Tocineanu.
Numerose documente dar, din păcate, nu și fotografii.
Conținând numeroase lucruri interesante, nu numai personale dar și referitoare
la România anilor '30 - '50 (mai ales).
Am început prezentarea acestei arhive, pe anumite teme,
ca parcurgerea ei să nu fie prea "aridă" pentru voi, cititorii mei. 
Fiind în plin proces de aranjare și organizare 
a celor strânse și înghesuite pe te miri unde,
reiau prezentarea.
În aceleași condiții cu cele enunțate mai sus.

Să facem, totuși, spre încălzire, o trecere în revistă a celor publicate până acum: 







Autobiografie. Prima filă v-o prezint scanată aici pentru a-i cunoaște scrisul.
Spre ușurința parcurgerii ei, urmează transcrierea în totalitate. 

Căpitan - Comandor (Locot. Colonel) 
Petrescu Tocineanu Dumitru Ion.

M'am născut în Iași la 18/31 Ianuarie 1905;
naționalitatea română
Tata, Dumitru a decedat în 1922 (64 ani); a fost luat în armată ca soldat,
după ce terminase liceul în Bârlad. Fiind lipsit de mijloace pentru a urma
universitatea a acceptat să rămâne în armată, unde a ajuns până la 
gradul de colonel, dându-și demisia în 1912. Nu a făcut politică; nu a avut avere.
Mama, Lucreția (născută Neagoe) a decedat în 1945 (81 de ani).
Nu a făcut politică. A avut o casă bătrânească, pe care a vândut-o în 1922,
în Bârlad.

Ca rude apropiate (frați, surori) am pe următorii:
- Ana (56 ani) profesiunea casnică, măritată cu inginerul Vasile Ghimbășanu
(pensionar C.F.R., în prezent consilier tehnic la C.F.R.), locuește în București,
str. Icoanei Nr. 69. Nu a făcut politică.
- Petre (54 ani), fost funcționar inferior la C.F.R. înainte de 23 August 1944.
În prezent pensionar cu invalididate grad II și muncitor zilier la Caransebeș.
N-a făcut politică.
- Gheorghe (50 ani), ofițer de marină, a eșit din cadrele active în 1949,
fiind trecut în retragere cu invaliditate de 100 % (cu grad de Comandor).
Locuește în București str. Antim, Nr. 67.
- Alexandru (41 de ani) ofițer activ (căpitan, de infanterie) până în anul 1943, 
când a fost clasat cu invaliditate 100 %.
Locuește în București, str. Costache Negri, Nr. 31.

Nu am rude în străinătate.
Nu sunt și nu am fost căsătorit.

Până la data intrării în Armată, am lucrat independent, cântând cu vioara
în orchestrele cinematografelor Majestic și Carol din orașul Bârlad 
în intervalul 1 Ianuarie 1919 - 1 Noiembrie 1921
(precum și în orchestra liceului)
Din câștigul rezultat, mi-am îmbunătățit situația materială și am putut lua
lecții de vioară pt. perfecționare. 

Școala primară am urmat-o în Bârlad
(Șc. Aplicată și Sc. Nr. 4) în anii 1911 - 1915.
Cursul liceal (7 clase reale) l'am urmat la liceul Codreanu
din anul 1915 până în anul 1922, când am depus examenul de admitere
în Școala Navală (Constanța), în urma căruia am fost admis în cadrul Marinei.

Nu am făcut nici-un fel de politică și nu am făcut parte din nici-un fel de grupare
antipartinică, deasemenea nici nu am împărtășit sentimente de ordin politic.

Am intrat în Marina Militară (Școala Navală) în 1922.
În 1924 fiind înaintat sublocotenent am fost repartizat Dviziei de Mare 
în cadrele Școalelor de Specialități și ambarcat pe bricul Mircea
(cu sediul în Constanța - port, ca ofițer la bord)
În 1925 (primăvara) mutat în Divizia de Dunăre (Galați) am fost ambarcat
pe Vedeta Nr. 4 ca ofițer secund.
1925/1926 am urmat Școala Specială ofițeri Marină în Constanța.
1926 - 1927 am făcut parte din cadrul Apărării fixe Fluviale Galați.
1927 repartizat cu Corpul Echipajelor Fluviale am fost ambarcat 
ca ofițer secund  pe vedeta Nr. 6.
1928 - 1929 ofițer subaltern în Corpul Depozitelor Fluviale Galați.
1929 ofițer în cadrul Școalelor de Specialități ale Marinei, Constanța.
1929 - 1931 ofițer subaltern în Baza Navală Fluvială (Galați).
1931 ambarcat comandant pe nava hidrografică Maican a Diviziei de Dunăre (Galați)
1932 ambarcat pe monitorul Bucovina ca ofițer de cart.
1932-1934 ofițer de bord pe distrugătoarele Diviziei de Mare (Constanța) 
1934 - 1936 în Apărarea Fixă Maritimă, comandant baterie coastă Constanța.
1936 - 1937 în M.A.N. Direcția A.M.T. București, ofițer subaltern.
1937 - 1938 în A.F.M., comandant baterie Constanța.
1938 - 1939 în Comandamentul Marinei (București) Serviciul Armament.
1939 - 1941 repartizat la Depozitele Maritime Constanța, ambarcat 
pe distrugătorul Mărățști ca ofițer de bord.
22 iunie 1941 (ziua intrării în război impotriva U.R.S.S. - n.a.) mă aflam
îmbarcat pe distrugătorul Mărăști (ca ofițer la bord cu artileria - mențiune ștearsă)
iar la 9 octombrie 1941 am fost debarcat. În acest interval nava a avut misiuni de
patrulare în apele teritoriale românești, din care nu am eșit.
9 octombrie 1941 - 1 Nov. 1942 în Comandamantul Diviziei de Mare 
(Constanța), Serv. A.M. 
1942 - 1 februarie 1944 în Comandamentul Marinei (București), Serv. A.M.
1 februarie 1944 - 1 februarie 1946 în S.S.M, Lt. M.M., Secția IV (București)
1 februarie 1946 - 1 noiembrie 1946 șef de cabinet al
Subsecretarului de Stat al Marinei.
1 noiembrie 1946 - 1 septembrie 1947 în M.A.N., Direcția Inzestrării Marinei,
Serv. Armament.
1 septembrie 1947 trecut în rezervă conform legii 293/1947
ca surplus efectiv.

În cursul carierei de marinar am ținut contactul cu cercurile muzicale din Constanța,
Galați și București și am făcut parte din diferite formații de trio, cvartete,
cântând în diferite ocaziuni artistice.
După plecarea din Marină (1947) am activat pe teren artistic-cultural la diferite 
manifestări ARLUS...

Am primit ca recompense următoarele decorații și medalii:
 - Medalia Ferdinand, medalia Victoria, Crucea Comemorativă 1916 - 1918,
Meritul Sanitar cl. I, ca recompense date la toți cercetașii din timpul războiului 1916 - 1919.
- Coroana României (cavaler), Medalia Centenarului, Medalia Semn onorific
pentru 25 de ani serviți, Coroana României (ofițer), ca recompense obișnuite date
ofițerilor, funcție de vechime
 - Virtutea Maritimă cl. II și cl. II, recompense pentru fapte marinărești pe timp de pace
- Coroana României cl. V cu panglici V.M. 
(recompensă dată tuturor ofițerilor ambarcați pe timp de campanie)
- Medalia sovietică Victoria

Ca studii și cursuri militare, am absolvit:
- Școala pregătitoare ofițeri punte, Constanța, în anii 1922 - 1924
- Școala Specială, 1925 -/1926
- Școala de gaze (București), mai - iunie 1928
- Curs directori de tir (Constanța), 1933/1934
- Curs Apărare Pasivă (București), mai 1939

În străinătate am fost, ca ofițer ambarcat la bordul navelor românești,
pentru practica navigației și anume pe navele Serviciului Maritim Român
și pe rutele lor obișnuite (1923 pe Principesa, 1928 pe România, 1933 pe Dacia,
1935 pe Alba-Julia).
Dela 1 octombrie - 24 octombrie 1938 am fost trimis la Bofors (Suedia) pentru
recepționarea de pulberi pentru Marină. Am locuit la hotelul fabricii Bofors.

Cunosc limba franceză mediocru.

Nu am fost judecat niciodată de instanțele civile sau militare.

În prezent dau concursul (în sensul de particip/ajut - n.a.) la orchestra Combustibilul și câteodată la orchestra simfonică Ciprian Porumbescu cântând la vioară în mod benevol
(care a dat concerte la Ateneul R.P.R. și cu ocazia festivalului mondial al tineretului
și studenților pentru pace și prietenie)

9 aprilie 1951.

***
În autobiografie, în mod firesc, n-au fost trecute chiar toate și unele dintre motive
trebuie înțelese dacă ne raportăm la acea perioadă.
Mai pe șleau, sub ocupație sovietică, în plin proces de comunizare.
Cu procesele de purificare cunoscute... 
Ca un exemplu edificator este chiar volumul prezentat la început.

***
Posed și o ciornă a unei autobiografii datate 1954. 
Conține unele consemnări neincluse în varianta de mai sus.
Le-am trecut, cu altă culoare, în locurile cuvenite.

  

Un iubitor de drumeție...




Călătorind prin țara mea


O sacoșă cu fotografii își aștepta, (nu știu cât de) cuminte, abordarea de vreo 2 -3 ani.
Hotărât să mai elimin din restanțe, am purces la munca titanică de scanare a imaginilor.
Ele provin, se pare, de la un amator în arta fotografiei.
Deși sunt destule argumente și pentru a-l caracteriza drept un profesionist.
Dar până la urmă nu asta l-a definit pe cel care și-a imortalizat călătoriile.
Pasiunea pentru drumeție, în special cea montană, a fost pe primul plan.
Ceea ce, recuperând aceste fotografii, nu face decît să mă bucure.
Sper ca și pe voi...
Vor fi mai multe episoade, imaginile sunt prea multe pentru a încape
într-o singură postare. 
Vor fi, pe parcurs, reveniri și completări la acest serial pe care îl încep acum.
Astăzi, încep cu fotografiile de format foarte mare (24 x 18 cm).
Ca ultimă observație, așa cum v-am obișnuit, am reprodus întocmai adnotările găsite.
Să n-o mai lungesc și să pornim la drum...


Sibiu. 1967.
După steagurile arborate, probabil de 23 August (n.a.)


Ceahlăul văzut dinspre Schitul Durău. 1967.


Cascada Duruitoarea din Ceahlău. 1967.


Pe Ceahlău. 1967.


În fund stga strunga Ciobanului și Vîrful Negoiu. Făgăraș. Iulie 1968.
Pe alt exemplar, explicație mai largă:
Ăn planul II spinarea Șerbotei, în fund Strunga Ciobanului cu vîrful Negoiul.


De pe spinarea Șerbotei se vede Strunga Ciobanului (stg) de 
sub vîrful Negoi(u). Iulie 1968. 


De pe creasta Șerbota se vede Cabana Negoi(u) (stg). 1968.


De pe creasta Șerbota se vede cabana Negoi(u) la dreapta jos.


Cărare pe creasta Șerbotei. 1968.


Făgăraș. 1968.
Creaste din Șaua Săreții luată din mica șa de deasupra Acului Cleopatrei.


Acul Cleopatrei văzut dela Nord. Făgăraș. 1968.


Acul Cleopatrei văzut dela Nord. Făgăraș. 1968.


Acul Cleopatrei văzut dela Sud. Făgăraș. 1968.


Valea Sărății. Făgăraș. 1968.


Don cabana Negoi(u) se vede șeaua Sărății. 1968.


Sîmbăta de Sus. Mînăstirea Brîncoveanu.


La Rînca. Iulie 1969.


La Rînca. 1969.


La Rînca. Iulie 1969.


La Rînca. 1969.


La Rînca. 1969.


Din Rînca se vede Parîngul Mare. 1969.


Vîrful Păpușa din Parîng. 1969.


Vîrful Păpușa din Parîng 2134 m. Stîna din Tidvele. 1969.


Predeal. 1970.
Cărarea care duce dela Cabana Gîrbova la cabana Clăbucet sosire.


Predeal. 1970.


Predeal. 1970.




Vedere de pe Lolaia (Retezat - n.a.) August 1970.


Vedere de pe Culmea Lolaia: culmea Pietrele și culmea Valea Rea. August 1970.


Pietre pe valea Nucșoarei (Retezat). August 1970.


Podeț pe valea Nucșoarei lîngă satul Nucșoara. August 1970.


Cadru succesiv celui de mai sus.


La Bușteni, Vila Manolescu. 1971.
Prepararea chebapului (așa scrie): lala Juli Hașoti și Dra. Manolescu.


Pe Valea Cerbului la Bușteni.


În fund piatra craiului văzută de pe Bucegi.


Piatra Craiului Mare și Piatra Craiului Mică.
În fața Pietrei Craiului Mare, Prăpăstiile Zărneștilor.


Vîrful cu dor.


De pe vîrful Diham vedere spre cabana Diham. În fund țara Bîrsei.























Oi pe malul Ialomiței.


Inundații la Slobozia.


Colina Beștepe de lîngă brațul Sf. Gheorghe.



Fotografie după altă fotografie.