vineri, 31 ianuarie 2020

Chopiniana




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară


Opera Română




Broșură-program. Tiraj: 4 000 de exemplare. Premieră: 25 aprilie 1968.










Program de sală din seara premierei.


Pe simezele năsăudene - Nimic fără Dumnezeu




Arta plastică contemporană românească 


Ioan Radu Nistor, Lucian Bichigean 


Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Năsăud 


4 februarie 2020





Epoca întunecării




Lansare de carte


Catherine Nixey


Librăria Humanitas, Cișmigiu, București


4 februarie 2020





Soprană și cadru didactic...




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Maria Slătinaru-Nistor



La împlinirea a opt decenii de viață, 25 mai 2018.


Consemnare publicată în Scena Lirică, Nr. 5. 1986.
Caiet editat de Opera Română. 


Program de sală, Opera Română, București. 10 decembrie 1987.




Reclama de pe pagina a IV-a.

Exponatului lunii februarie




Muzeul Județean Teleorman 


Alexandria


1 - 29 februarie 2020




    Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Teleorman, vă invită luni, 3 februarie a.c., ora 11:00, la deschiderea Exponatului Lunii Februarie.
    Pentru perioada 1 – 29 februarie 2020, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect ce face parte din patrimoniul etnografic al instituției noastre, colecţia textile. Este vorba de un "Cojoc încrețit” sau "cojoc învăluit”.
    "Cojocul încrețit” sau "cojocul învăluit” este o piesă de port popular femeiesc de sărbătoare, purtată în trecut în anotimpul rece în zona Teleormanului sau a Romanațiului de către persoanele înstărite.
    Această piesă a fost achiziționată de Muzeul Județean Teleorman în anul 1979 din comuna Seaca, satul Năvodari. Era cunoscută de localnici sub denumirea de "cojoc de Piatra”, după denumirea localității în care a fost confecționată de către meșteri cojocari.
   Cojocul este confecționat din blană de oaie, cu mâneca prinsă direct de umăr iar lărgimea poalelor este dată de numeroșii clini trapezoidali. Piesa face parte din categoria cojoacelor lungi, desfăcute în față. Piepții se încheie cu bumbi și bride din piele. Pe piepți, la guler și manșete sunt aplicate bucăți de blană neagră, măruntă și lucioasă, provenind de la o rasă superioară de oi.
    Ornamentul acestei piese este bogat, pe lângă fâșiile de meșină aplicate fiind realizate și broderii pe piele cu lână sau "ihră”. Peste cusăturile de unire a foilor de piele sunt aplicate fâșii de meșină ("tasmanale”) decorate care au un rol ornamental. Decorul, cusut după desen, este dispus pe piepți, pe spate, la manșete și pe cordonul din talie. Compoziția ornamentală este florală stilizată – flori cu frunze și rozete. Tehnica ornamentației este broderia artistică executată după desen. Punctul de cusătură este cel "peste fire” sau "pășituri”, alături de alte puncte specifice cusăturii pe piele cum ar fi cusătura cu șuvițe de meșină de pe poalele cojocului. Cromatica este reprezentată de culori vii, policromia constituind una dintre calitățile principale ale cojocului împodobit. Astfel pe fondul alb al pieii argăsite sunt prezente cusături cu lână grena, verde, ciclamen, galben, maro, roz, culori cu care sunt realizate și celelalte piese ale costumului popular cum ar fi boscelele sau vâlnicele. De aceea, putem spune că între cojoacele de acest fel și restul costumului popular este un acord cromatic perfect.
    Cojoace de acest gen lungi cu număr mare de clini s-au purtat pe Câmpia Dunării, în Teleorman și Romanați. Cojoacele lungi , simple cu croiala dreaptă și largă ce au servit necesităților practice, la ger, s-au purtat pe întreg teritoriul țării.
    Considerate piese de mare valoare, care se purtau mai ales în zilele de sărbătoare, cojoacele sunt menționate în foile de zestre în secolele al XIX-lea și al XX-lea.