Muzeul Național Brukenthal
Sibiu
4 septembrie - 31 octombrie 2019
Curator: Dr. Iulia Mesea
Text oferit de curatorul expoziției:
Pentru că este încă vară, anotimpul în care omul și natura
se acordă cel mai armonios, într-o extindere a tematicii expoziției Frumusețea
naturii, rafinamentul mesei. Alături de Ceres, Bacchus și Venus, deschisă la
Casa Albastră, vă invităm la o expoziție care valorifică lucrări de grafică,
precum și câteva lucrări de pictură, din școlile germană, austriacă, românească
etc., din perioada cuprinsă între secolul al XVIII-lea și începutul secolului
XX (din colecțiile Muzeului Național Brukenthal), care au în centrul atenției
armonia formelor naturale din peisaje și preluarea lor în compoziții de naturi
statice cu sens decorativ și, deseori, pregnant conținut simbolic.
Apărut relativ târziu în preocupările artiștilor (natura
fiind o prezenţă firească şi constantă în viața oamenilor), atât în pictură,
cât și în grafică, peisajul a jucat inițial rolul de fundal / cadru pentru
scene religioase, mitologice sau de gen (cotidiene), deseori în scopul
potenţării acţiunii prin "participarea” naturii la evenimentele "relatate” prin
personajele în acţiune. Desigur că odată constituit, genul a evoluat în pas cu
tendinţele, stilurile şi módele pe care le-a parcurs întreaga artă europeană,
chiar dacă, de cele mai multe ori, nu şi-a păstrat pe deplin autonomia, ci a
intrat în diverse combinaţii cu toate celelalte genuri, cu portretul, scena de
gen (şi scena galantă), natura moartă, scena mitologică, scena de luptă şi de
vânătoare şi chiar continuând să însoţească scena religioasă, în cadrul căreia
apăruse. Genul a dobândit o poziție cu individualitate în secolul al XVII-lea,
artiștii specializându-se în redarea efectelor mediilor mai dificil de
surprins: apa și aerul. În secolul al XVIII-lea, acuarela a oferit noi
posibilități tehnice de abordare a peisajului care este tot mai des tratat ca
gen de sine stătător, pentru ca în veacul următor peisajul să ajungă genul cel
mai popular și care a oferit pictorilor mediul de apariție și dezvoltare a
picturii moderne.
Valorificând elemente desprinse din mediul lor, natura
statică cu flori și fructe, importantă inițial pentru conținutul simbolic,
pentru mesajul religios, filosofic sau moralizator s-a impus treptat ca
principal gen cu potențial decorativ, oferind lucrări care sunt adevărate
demonstrații de virtuozitate plastică.
Expoziția prilejuiește întâlnirea cu lucrări semnate de
Salomon Gessner (1730–1788), Gottfried Daniel Berger (1744–1824), Kilian
Ponheimer cel Bătrân (1757–1828), Benedikt Piringer (1780–1826), Franz
Neuhauser (1763–1836), Theodor Glatz (1818–1871), Theodor Aman (1831–1891),
Hermine Hufnagel (1864–1897) ș.a.
