Muzeul Județean Ialomița
Slobozia
28 noiembrie 2019
Muzeul Județean Ialomița și Muzeul Dunării de Jos Călărași
doresc să prezinte publicului un important centru antic, cunoscuta Cetate
Durostorum (Ostrov-Silistra), cetate romană ce se aflã în prezent în orașul
Silistra.
Cel mai probabil,
orașul a apãrut ca o așezare tracicã, pe baza cãreia romanii au construit un
oraș-cetate mare și bine fortificat pe Dunãre. Orașul a înflorit în primele
secole al III-II î. Hr. sub numele de Durostorum pânã în anul 238 când a fost
distrus de Carpi.
Anticul Durostorum a fost fondat în anul 106 d. Hr., când,
la ordinul împãratului Traian, pe teritoriul orașului a fost gãzduitã una
dintre unitãțile de elitã ale Imperiului Roman – Legiunea XI Claudia. Acesta
este începutul unei istorii remarcabile și glorioase. În anul 169 împãratul-filosof
Marcus Aurelius declarã Durostorum oraș roman cu auto-guvernare – municipium.
Gestionat de doi duumvri aleși, doi asistenți și doi conservatori-casieri ai
municipiului. Orașul a fost afectat de invazia Costobocilor din anul 170, dar
și-a revenit repede.
Între secolele al II-lea și al VI-lea Durostorum este fort
principal al imperiului împotriva barbarilor.
Durostorum, este în zilele sale de glorie centru
administrativ și economic și o stație vamalã importantã: se fondeazã clãdiri
publice mari și frumoase, temple, bazilici, bãi și case particulare, statui de
marmurã și basoreliefuri pe strãzi, fiind construite și apeducte.
În anul 238, Carpii au cucerit cetatea, au jefuit-o și au
condus locuitorii sãi în sclavie.
În anii 294, 303 și 304 – împãratul roman Dioclețian a
vizitat Durostorum, care a devenit centrul eparhiei Mizia din anul 296.
Aici, în anul 390
este nãscut "Salvatorul Romei", numit "Ultimul roman" – Flavius Aetius.
Durostorum - Ostrov - Ferma 4
Într-o zonã aflatã la aproximativ 2,5 km de castru, pe
teritoriul României, se gãsesc ruinele unei așezãri civile, cu caracter
preponderent meșteșugãresc, ale cãrei legãturi incontestabile cu Durostorumul,
nu ne sunt deocamdatã definite.
În decursul celor peste cincizeci de ani de cercetãri de teren
completate de la începutul anilor nouãzeci și de cercetãri sistematice, din
zonã au fost recoltate peste cincisprezece mii de artefacte (am luat în calcul
numai piesele din depozitele Muzeului Dunãrii de Jos). Printre acestea, normal,
se gãsesc numeroase piese ce ilustreazã viața spiritualã a locuitorilor și
implicit a manifestãrilor religioase.
Ele demonstreazã impunerea categoricã a religiei oficiale a
Romei, datoritã stabilirii în regiune a coloniștilor civili și militari romani.
Având un caracter meșteșugãresc, certificat de recoltarea
din zonã a mii de piese mãrunte din lut, metal, os și sticlã, numeroase urme de
cuptoare și gropi cu deșeuri menajere, așezarea aflatã pe teritoriul Fermei 4 -
Ostrovit, este cunoscutã în literatura de specialitate ca având legãturi
economice și, foarte probabil, administrative cu anticul Durostorum, aflat la
mai puțin de 3,5 km spre vest.
Ea se remarcã (pentru sec II - mijlocul sec. III p.Ch) ca
unul dintre cele mai importante centre de producție meșteșugãreascã de la Dunãrea
de Jos.
Cunoscutã de mult timp, zona atelierelor ceramice din
Durostorum cuprinde, alãturi de gropile de extragere a lutului și un important
numãr de cuptoare.
Atelierele prelucrau atât materiale de construcție, care
poartã în exclusivitate ștampile ale legiunii a XI-a Claudia, precum și vase de
uz casnic, opaițe, teracote.
Aceste ateliere produceau o mare cantitate de obiecte din
lut ars, cu distribuție în întreg territorium-ul Durostorum-ului, mai precis
materiale de construcție purtând exclusiv ștampile ale leg. XI Claudia, dar și
vase de uz casnic curent, opaițe sau teracote.
Cunoscute de multã vreme, dar cercetate doar în chip
ocazional, cuptoarele pentru ars ceramicã se aflã grupate în partea de nord-est
a sitului, pe o lungime de cca. 400 m de-a lungul terasei Dunãrii. Grație
sãpãturilor sistematice din ultimii ani, avem la ora actualã repertoriate 19
complexe (cuptoare), grupate tipologic în douã mari grupe, ținând cont de forma
cuptorului: cuptoare cu focar rotund, respectiv cuptoare cu focarul rectangular.
Materialul ceramic (și nu numai) de la Durostorum, atât cel
produs local cât și cel de import se remarcã prin multitudinea de forme,
variante, caracteristici ale pastei și ale manoperei, ce dovedesc importuri
comerciale, importuri "personale” și automat, existența unor influențe în
producția localã, din aproape toate colțurile Imperiului.
Momentul în care atelierele ceramice de la Durostorum își
înceteazã activitatea este plasat în ultimul sfert al sec. IV, dupã marea
înfrângere în fața goților la Adrianopole (a. 378).
Deși au fost documentate arheologic și urmele unei (foarte
slabe) locuiri spre sfârșitul sec. V a. Ch., atelierele nu își vor mai relua
niciodatã activitatea. O serie de piese târzii (imitații de sigillatae africane
și opaițe), datate în a doua jumãtate a sec. IV și în cursul celui urmãtor, au
fost produse în noi ateliere locale, într-o locație încã neidentificatã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu