duminică, 13 mai 2018

Pe simezele gălățene - Între timp




Arta plastică contemporană românească 


Iulia Șchiopu 


Muzeul de Artă Vizuală, Galați 


18 mai 2018




   Muzeul de Artă Vizuală Galați are plăcerea să vă invite la vernisajul expoziției Între timp semnată Iulia Șchiopu vineri, 18 mai, la ora 18:00.
   Iulia Șchiopu s-a născut pe 4 februarie 1968, la Brașov. Pasionată de pictură încă din copilărie, a studiat-o câțiva ani la Școala de Artă din oraș, la recomandarea profesorului de desen. Părinții au sfătuit-o să-și aleagă o școală "serioasă” astfel că, în 1993, Iulia a absolvit Facultatea de Mecanică, secția Mecanică Fină, specializarea ,Aparatură biomedicală, în cadrul Universității Transilvania Brașov. Totuși, pasiunea a învins, Iulia Șchiopu nerenunțând la pictură. Are deja mai multe expoziții personale, a câștigat Marele Premiu la concursul național E Visual Art (2016), dar a creat și afișe pentru festivaluri de teatru, sau coperți și ilustrații de carte, printre care: Efectul pervers de Petronela Rotar (2016), Logodnica de Doina Ruști (2017), Survivre malgre le bonheur de Radu Bata (2018, Franța).
     "În casa mea, există doar trei tablouri pe pereți: toate sunt semnate de Iulia. Pare că se pictează pe ea însăși (cu obstinația de care doar marea Frida a dat dovadă), multiplicată și schimbată la nesfîrșit, dar ne pictează și pe fiecare dintre noi. E imposibil să fii femeie și să nu te găsești în vreo păpușă, cu toate ale tale. La un vernisaj de-al ei, am surprins o doamnă cînd îi spunea că ar trebui să facă o cameră mare, unde să își atîrne tablourile, iar noi, atunci cînd avem nevoie de frumusețe și de vindecare, să putem merge și să le privim. Fiindcă arta Iuliei are dublu sens cathartic. Iulia Șchiopu a apărut de nicăieri, cu un stil gata format, cu o salbă de păpuși minunate, deopotrivă vulnerabile și puternice, femei și copile, fragile, delicate, aerate de multe ori, care te lasă cu gura căscată atunci cînd le privești și ți se duc direct la inimă. Care te pot face să plîngi, eliberator. Care te înduioșează. Nu știu să spun despre tehnicitățile ei, sunt scriitor, nu critic de artă, însă pe mine tablourile Iuliei mă privesc în mod direct și personal, de fiecare dată. Lumea mi se pare mai suportabilă atunci cînd știu că aceste păpuși există în ea. Atunci cînd știu că undeva, în atelierul ei, Iulia transformă viața brută, ca pe un caer, o rafinează și o așază pe pînză.” (Petronela Rotar - scriitoare)

Publicistică literară




Lansare de carte 


Mihai Eminescu 


Librăria Humanitas, Cișmigiu, București 


16 mai 2018




   A-l descoperi pe gazetarul Eminescu înseamnă a trece peste câteva obstacole nevăzute. Mai întâi, faima sa de poet, care ne ispitește să credem că tot ce a avut de spus a scris doar în vers. Apoi, varietatea deconcertantă a textelor publicistice, care-l descumpănește pe cititorul de azi, părându-i-se că se pierde în noianul de relatări ale unor scene dintr-un alt veac. Se simte oare în ele spiritul lui Eminescu? Pe de altă parte, prea adesea s-a spus că publicistica aparține mai mult unei ideologii decât autorului ei. Dar este acest lucru adevărat? Sau e doar o scuză pentru uitare?
    O voce se distinge totuși aici, aceeași ca în marile poeme, dacă avem răbdarea de a trece peste prejudecățile noastre hrănite de nerăbdare. Îl vom descoperi pe scriitorul Eminescu, chiar și atunci când rezumă știrile zilei, când descrie faptul divers, când redactează cronici de război sau când polemizează.
    Aflăm în aceste pagini un adevărat ziarist-regizor ce rotește caleidoscopul de întâmplări al lumii și pune în mișcare un cortegiu de imagini pline de nuanțe, vii și pregnante, îndemnându-l pe cititorul din orice epocă să devină contemporanul său.

Reportaj din iad...și alte povestiri




Din istoria caricaturii românești 


Adrian Andronic (1939 - 2013)




Album de caricaturi în format de carnețel. Anii '80.



































O abordare oarecum naivă, plină de clișee, în tușe uneori...grosiere.
Tributară epocii de-abia încheiate dar pe...invers.
Cumva, ca în propaganda recent compromisă de pe la căminele culturale
sau gazetele de perete.
De remarcat editura, Humanitas și perioada apariției. Februarie 1990.
Doi prieteni, foști "dizidenți". Andrei Pleșu, acum Ministrul Culturii și
Gabriel Liiceanu care obține (!) pe degeaba preluarea Editurii Politice.
Ilustrând perfect lupta cu vechiul sistem comunist în zorii unei noi democrații...


























































Desen reprodus și în publicația Pro sau Contra, Nr. 1. Aprilie1990.










Coperta a IV-a.