Dintre slujitori...un scenograf

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Gheorghe Codrea 

Scenografie la Zamolxe (Opera Română din Cluj - Napoca).

Interviu publicat în Spectacol, Almanahul Revistei Tribuna. Aprilie 1988.

Peste ani, expoziție la Galeria Qaudro, Cluj - Napoca.

 5 octombrie - 18 noiembrie 2017.

***

Galeria Quadro‎Gheorghe Codrea: Proiecte de scenografie | Díszlettervek

    Scenografiile create de Gheorghe Codrea, ca scenograf al Operei Române din Cluj - Napoca (1956-1989), au fost adesea caracterizate ca fiind moderne, novatoare sau contemporane în cronicile vremii. Opera, ca gen aflat în criză în acea perioadă, își căuta identitatea, iar scenografia era unul dintre cele mai importante mijloace care puteau contribui la o redefinire și modernizare a spectacolului de operă. Prin urmare, noi trebuie să privim activitatea scenografului și în acest context specific.

   Gheorghe Codrea dispune de o dublă formație: pictor, cu studiile începute la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj în 1949; scenograf, cu studiile aprofundate în acest sens între 1952–1956 la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. La încheierea studiilor, deși a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea, a aplicat la concursul deschis pentru un post similar la Cluj, unde a și fost angajat în 1956 până la ieșirea în pensie din anul 1989.

    Pornind de la o de o viziune realistă, narativă în anii cincizeci, la mijlocul anilor șaizeci putem observa apariția unui nou limbaj vizual, în care spațiul scenic devine esențializat, Codrea renunțând la decorurile vetuste și butaforiile idilice, ajungând la siluete stilizate, culise simplificate, de un pronunțat grafism. Proiectele sale de scenografie etalează calitățile pictorului, devenind lucrări autonome, de șevalet. Majoritatea acestor proiecte sunt expuse pentru prima dată de la realizarea lor în cadrul expoziției de la Galeria Quadro.

    La începutul anilor șaptezeci, o serie întreagă de spectacole – culminând cu dublul spectacol Zamolxe și Ulysse de Liviu Glodeanu – i-au permis lui Gheorghe Codrea să inoveze în mai multe direcții ale scenografiei. Pictura și desenul sunt unite într-o viziune generoasă a spațiului, în care artistul folosește elemente care direcționează privirea în așa fel încât spațiul de joc să fie amplificat optic, spre profunzime sau pe verticală, după caz, reușind astfel să scoată scena și, ca atare, și piesa dintr-o localizare rigidă. Scenograful a găsit un echilibru potrivit între caracterul istoric al spectacolelor și plasarea lor într-un spațiu atemporal sau contemporan. Adesea, Gheorghe Codrea integrează în spectacole proiecții, care dădeau o notă de mare actualitate spectacolelor.

    Proiectele de scenografie și fotografiile din spectacole prezentate în expoziție, precum și volumul de peste 150 de pagini, bogat ilustrat, reprezintă un act de recuperare culturală, punând în valoare o importantă operă artistică dedicată modernizării limbajului scenografic în deceniile dificile ale comunismului românesc.