vineri, 1 decembrie 2017

Meșterul Manole




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul C. I. Nottara





Radu Dunăreanu (Emil Scarlat), George Demetru (Iancu Balteș) 
și Eugenia Rădulescu (Elena Caramfil).
Premieră: 18 mai 1967.





Camelia Zorlescu (Ana) și Dorin Varga (Andrei Galea).




Cronică publicată în Revista Teatrul, Nr. 7. Iulie 1967.

Vas decorat cu caneluri în ghirlandă




Exponatul lunii decembrie 


Muzeul Județean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea 


decembrie 2017







    Exponatul lunii decembrie este un vas decorat cu caneluri în ghirlandă care face parte din colecţia de Arheologie (subcolecția Hallstatt) a Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea.

Condițiile descoperirii, încadrare cronologică și culturală

    Vasul a fost descoperit întâmplător în anul 1975, de către preotul-arheolog Gheorghe Petre-Govora, la Bălcești-Valea Mare. Se afla în asociere cu alte fragmente ceramice și o spadă din bronz, de tipul cu limbă la mâner (Reutlingen). Spadele de acest tip (Reutlingen) sunt încadrate în perioada bronzului târziu-debutul primei epoci a fierului, respectiv Br D-Ha A, ca dată de mijloc putând vorbi de anul 1200 î.Hr., iar o astfel de piesă de metal datează mult mai precis vasele ceramice cu care se asociază.
    Prin analogii cu ceramica altor grupuri culturale din Oltenia și Banat (Hinova, Bobda-Susani, Vârtop), vasul de la Bălcești-Valea Mare aparține grupului Vârtop. Chiar dacă Gh. Petre-Govora vorbea la acel moment de un orizont hallstattatian timpuriu din nordul Olteniei, în stadiul actual al cercetării putem afirma că este tot vorba de manifestări ale grupului Vârtop, mai puțin cercetatat arheologic în această zonă.

Contextul istoric

    Delimitarea clară a primei epoci a fierului, cu etapa ei timpurie, de epoca anterioară, respectiv perioada finală a epocii bronzului, a rămas la fel de dificilă și azi pentru că situaţia de la Dunărea de Jos este complet diferită de aceea din Europa Centrală. În ultimul areal, epoca fierului este strict legată de prezenţa acestui metal, şi mai apoi de vase ceramice cu forme şi decor specifice, din necropola de la Hallstatt, pe când la Dunărea de Jos, şi implicit în zona supusă studiului nostru, din punct de vedere metalurgic, în ceea ce numim prima epocă a fierului asistăm de fapt la o explozie a metalurgiei bronzului şi a marilor depuneri de bronzuri. Termenul de “hallstattizare” se va referi mai degrabă la o nouă modă de a ornamenta vasele ceramice, la un decor canelat nou pe forme ceramice vechi, din perioada anterioară.
De aceea, o mare parte din cercetătorii care s-au ocupat de această perioadă au constatat cele de mai sus iar Al. Vulpe a propus o unificare a noţiunilor de epoca bronzului (bineînţeles etapa târzie) şi cea de primă epocă a fierului (desigur, etapa timpurie) în epoca metalelor, accentuându-se procesul de tranziţie, de geneză a primei epoci a fierului, dat fiind faptul că cele două epoci încă nu se pot delimita clar.
   Din păcate, aceste grupuri hallstattiene timpurii au fost definite mai ales pe baza materialului arheologic descoperit în necropole (necropole tumulare, movila tumulară fiind monumentul funerar specific acestei epoci). În ceea ce privește habitatul, pentru această perioadă, așa cum observa și Al. Vulpe, presupunem, în pofida datelor insuficiente, existența unei organizări de tipul unor centre (fortificații) în jurul cărora avem așezări deschise de mici dimensiuni și destul de răsfirate, la fel ca într-o mare parte a Europei din perioda câmpurilor de urne.

Descriere

    Vasul datează din secolul al XII-lea î.Hr. (eventual sec. XII-XI î.hr.), este un castron tronconic din lut, lucrat la mână. Are fundul plat, corp larg, marginea dreaptă și ușor rotunjită.
    Pasta este semifină, pereții vasului fiind lustruiți la exterior, de culoare brun-deschis. Vasul este decorat la exterior cu 5 benzi canelate fine (șanțuri adâncite și foarte înguste), dispuse sub forma unei ghirlande în 4 colțuri. Deasupra fiecărui colț avem prezentă o mică adâncitură rotundă.
    Atât la exterior, cât și la interior, vasul prezintă urme de ardere secundară dar insuficența informațiilor privind condițiile de descoperire nu ne permit să afirmăm dacă provine sau nu dintr-un context funerar.
Dimensiunile sunt următoarele:
H – 8,3 cm; D bază – 5,3 cm, D gură – 15,3 cm, Gr – 0,3 cm.

EREN '69




România de-altădată 


Expoziția Realizărilor Economiei Naționale 


București 


1969













E timpul să vedem și cum erau valorificate "realizările" prezentate mai sus.
Prilej de trecere în revistă a întreprinderilor de comerț exterior din acea perioadă.









***Articole publicate în Almanah Flacăra 1970. Decembrie 1969.

D'ale carnavalului/Moartea lui Danton




Prezențe românești peste hotare 


Teatrul Lucia Sturdza Bulandra 


Paris, Florența 


1969




În fotografie Dumitru Furdui și Toma Caragiu.





Ileana Predescu și Liviu Ciulei.



La casa de bilete și la intrarea în sala teatrului din Florența,
afluență de spectatori italieni, dornici să asiste la reprezentația 
românească cu Moartea lui Danton.

***Articol publicat în Almanah Flacăra 1970. Decembrie 1969.


Imagini ale culturii muzicale în Romînia socialistă




România de-altădată 


Cluj - Napoca (5)




Opera de stat din Cluj.




Opera de stat din Cluj.



Cei patru bădărani de Wolf Ferrari.


Hunyadi Laszlo de Erkel.


Fîntîna cu bucluc de Max Eisicovtis.



Stela Simonetti și Ion Budoiu în opera Alexandru Lăpușneanu de Al. Zirra. 


Ion Budoiu în Neamul Șoimăreștilor.




Scenă din Neamul Șoimăreștilor de Tudor Jarda.


Scenă din Năpasta de Sabin Drăgoi.




Scenă din opera Fidelio de Beethoven.


Al. Racolțea, Livia Lisseanu, Nicolina Mirea și Aurel Almaș
în Răpirea din Serai de Mozart. 


Filarmonica din Cluj, dirijorul Antoniu Ciolan...


și violonistulȘtefan Ruha în mijlocul oamenilor muncii.



Articol publicat în Revista Muzica, Nr. 3. Martie 1964.