duminică, 9 aprilie 2017

Din antica Comidava




România de-altădată 


Râșnov 


Colecții și Colecționari 


Cartofilie





Vedere din Rîșnov. Cod: 7564. 1965. Necirculată.


Vedere din Rîșnov. 1965.


Căminul cultural Nicolae Bălcescu.
Cod: 076, Librăria Noastră. Anii '50. Necirculată.


Câminul Cultural Niculae Bălcescu. Cod: 076. Anii '50. Necirculată.
Imagine identică cu cea precedentă. Editată în condiții superioare
(carton lucios, alb-negru).


Cetatea Râșnovului - reconstituire, atestată documentar din 1335,
cetate țărănească. 2002. Necirculată.
Cod: S-2002-2. Editor: Drumuri Publicitare S.R.L. București.


Cetatea. Editura de Stat. 1951.
Ilustrata poarta și ștampila cu textul: "Luptam/Pentru pace".


Cetatea. Cod: 111. Librăria Noastră. 1956.
"Să nu zici că sunt băiat rău î-ți trimit o cetate s-o faci cămin de studenți".
Așa îi scria Emil, Tov. Lică Geta din București.


Cetatea Rîșnov. Prima parte a anilor '60. Necirculată.
Editor: C.C.S. Direcția Turism și Excursii.


Cetatea. Cod: 1626. 1962.


Ruinele cetății (Monument istoric, sec. XIV).


Cetatea Rîșnovului (sec. al XIII-lea). Album: Regiunea Brașov.   
Foto: Aurel Mihailopol. 1965/1966.


Idem.


Râșnov. Jud. Brașov. Foto: K. Lehmann. Necirculată.
Oficiul Local de Turism al Municipiul(ui) Brașov.


Cetatea (sec. XIV). Foto Hedy Loffler. 1968.


Rîșnov. Construită în vîrful unui promontoriu, cetatea țărănească din secolul al XIV-lea
domină șesul Bîrsei. Album: Brașov. 1968.


Idem.


Cetatea. Cod: 38. 1969.
Alt tiraj, cod: 121. O S E D T. 1971.
Pe cele din 1973 și 1991(!), cod: 202, apare și autorul fotografiei: C. Vladu.


Colaj. Cod: 1225. 1974.
Imaginea din dreapta, sus: Cetatea Rîșnov. 
Alt tiraj: 1976.


Cetatea Rîșnovului. Cod: 1029. Foto: C. Vladu. 1974. Necirculată.


Cetatea Risnov. Pliant: România - Muzee și monumente. 1988.


Restaurantul Cetate. Cod: 338. 1968.
Alt tiraj, cod: 574. 1971.


Restaurantul Cetate. Cod: 0424. Foto: Emilian Cristea. 1977.


Colaj. Cod: 1381. 1975.
Consiliul popular; Restaurantul Cetate; Vedere din centru.
Pe un alt exemplar, circulat în 1986, Alina îi scrie Rominei:
"În noaptea asta va fi luna plină!...înc-odată voi căuta pe cer să văd
lunatecul pe care-l voi sincroniza cu primii pași, primii mei pași 
pe pamînt. Vezi că am miraj...Mi-e dor de tine".



Album: Regiunea Brașov.   
Foto: Aurel Mihailopol (EFIAP). Text: Sînziana Pop. Editura Meridiane. 
Dat la cules: 04 08 1966. Tiraj: 5160 exemplare. Aparut: 1967.


Album: Brașov. Editura Meridiane. 1968.
Text de Iulian Neacșu. Fotografii de Ion și Florin Petheu.



***Am respectat întocmai inscripționările de pe ilustrate și celelalte surse folosite.
Greșelile de titulatură, ortografice, etc., nu-mi aparțin (de tastare, da !)
Orice completări sau corectări sunt utile și le voi avea în vedere
cu promptitudine spre postare. Nu mai vorbesc de donații !

Contraste




Arta plastică contemporană românească


Andreiu Maria, Margareta Pentelescu


Restaurant Napoca 15, Cluj - Napoca 


11 aprilie 2017






Lacrimile Cerului. Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei




Muzeul Național Brukenthal 


Sibiu 


12 - 14 mai aprilie 2017





Curatori: dr. Alexandru Constantin Chituţă și Cornelu Gaiu
Parteneri: Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Protopopiatul Ortodox Bistriţa, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Asociaţia Culturală Pictor Octavian Smigelschi

   Bisericile din Transilvania adăpostesc tezaure nepreţuite de icoane, majoritatea locale, altele aduse din diferite centre ale Transilvaniei sau din Moldova. În Transilvania, icoane interesante există pretutindeni, din zona Făgăraş –Sibiu continuând în zona Sebeş, sau Cluj, Bistriţa sau Sălaj. Pictura de icoane prezintă aici, o diversitate nebănuită şi un interes artistic deosebit. Înţelegerea temelor, arhaismul interpretării, realismul viu al tratării chipurilor şi caracterul narativ legat de detaliul pitoresc dau acestor icoane valoarea unor documente de interpretare folclorică a filozofiei şi a dogmei creştine.
   În pictura de icoane, ca şi în pictura murală, cu tot caracterul ei tradiţional, s-au înregistrat o serie de elemente mai noi ale artei renaşterii şi barocului. Ele se datorează contactului cu arta maghiară şi săsească a Transilvaniei dar şi a pătrunderii barocului austriac şi a elementelor de renaştere din Polonia şi Slovacia.
   Icoanele împărăteşti din zona Bistriţei-Năsăud, datate din primele decenii ale secolului al XVII-lea în stilul picturii post-bizantine, sunt marcate de un puternic grafism. Chenarul lat, pictat cu motive vegetale de sorginte renascentistă, rozetele sculptate şi aplicate, împrumută icoanei o pregnantă notă decorativă.
   În ceea ce priveşte pictura pe sticlă din Transilvania, aceasta îşi are originea în pictura de factură populară ce s-a practicat în Bavaria, Austria, Boemia, începând cu a doua jumătate a secolului a XVIII-lea şi care va pătrunde şi în spaţiul intracarpatic, cu ocazia diferitelor pelerinaje, în special la Nicula.
   Această zestre de artă sacră a fost creată de iconari ţărani al căror nume istoria nu ni l-a transmis decât în parte. Meşterul anonim, de obicei ţăran, mai mult sau mai puţin talentat ori instruit, va crea uneori opere originale, pline de pitoresc, prin îmbinarea elementelor tradiţionale cu fantezie alimentată de scrierile hagiografice, de legende ori povestiri.
   Chipul Maicii Domnului din icoanele Transilvaniei, indiferent de tipul iconografic redat exprimă gingăşie şi prospeţime cum nu se poate vedea în arta cultă. Reprezentându-o astfel pe Maica Domnului, iconarul şi-a pus, în sclipirea cristalină a ciobului de sticlă sau în tăria lemnului, ceva din sufletul lui şi a timpurilor sale.
    Luminoasa imagine a Maicii Domnului cu Pruncul o întâlnim în bisericile ortodoxe sau greco-catolice ale românilor, în cele catolice ale maghiarilor, secuilor şi saşilor, fiind adorată pentru puterile sale miraculoase.
   Expoziţia Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei este un eveniment cultural important, fiind simbolic o rugăciune şi un ex voto adus Născătoarei de Dumnezeu, un semn al înţelegerii şi păcii, al tuturor celor ce mărturisesc întru Hristos.

Așa cum a fost




România de-altădată 


Colecții și Colecționari 


Înscrisuri de toate felurile


Context "istoric"
La începutul anilor '80 era clar că sistemul economico-social existent
se îndrepta spre colaps.
În condițiile unei ecomomii excesiv planificate și a amestecului politicului
în economic, discreționar și sufocant.
Și peste toate, decizia aberantă de a ne plăti datoriile externe, accelerat,
înainte de termenele contractuale.
În același timp cu declanșarea unor proiecte faraonice...
S-au încercat soluții-paleative care, așa cum s-a văzut, nu au dus la efectele scontate.
Așa au apărut comasările de întreprinderi, centrale sau ministere, părțile sociale,
acțiunile de recondiționare și revalorificare în producție. 
Sau autogospodărirea și autofinanțarea...
La această din urmă situație voi zăbovi puțin...
Evident că și instituțiile culturale au fost cuprinse de valul eficientizării activității
în condițiile unei bugetări centrale sau locale din ce in ce mai reduse.
În goana după asigurarea salariilor angajaților și îndeplinirea planului la încasări
se organizau tot felul de activități paralele cu cele de bază 
(spectacole de teatru, operă, balet, etc.)
Și cum se inventase video-ul au apărut și videotecile.
Cu prezentatorii lor, desigur. VJ cum s-ar spune.
În majoritate, cei care aveau posibilitatea posesiei unui astfel de aparat-minune...

Spre exemplificare, cazul Filarmonicii de Stat Ploiești.
La început de aprilie 1985.
Adică acum 32 de ani...




***
Au fost și urmări benefice...
În vara lui '83, pe la ora 13:00, am zărit pe ușa unui restaurant
o hărtie A4 pe care scria simplu, de mână: Zidul - Pink Floyd.
Eram la curent cu apariția peliculei dar nici nu îmi trecea prin cap, 
că vreodată, sau într-un timp rezonabil, aș fi putut vedea așa ceva.
Cine nu știe despre ce este vorba se poate înforma aici

Pink Floyd The Wall - Pink Floyd: Zidul (1982) - Film - CineMagia.ro


Ordinatorul




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Teatrul Giulești



Pliant-program, Teatrul Giulești (Odeon) București.
Premieră: 14 septembrie 1980.














 

Recompense...tovărășești




România de-altădată 


Diplome


Colecții și Colecționari 


Înscrisuri de toate felurile 




Hitrov Gheorghe a obținut titlul de Evidențiat în Muncă.
La Uzina de Pompe din Capitală.
9 februarie 1973.


Țicoi Tudor a obținut titlul de Fruntaș în Întrecere (locul III) la
Întreprinderea Poligrafică Luceafărul din București.
9 februarie 1982.
De remarcat că, față de diploma prezentată anterior aceasta
este, ca dimensiuni, la jumătate. Eram în plină perioadă de economii.
Ca să ne plătim datoriile...


Cojan Furtuna (?) a absolvit cursul Gata pentru Apărarea Sanitară
la Întreprinderea de Paste Făinoase București.
Pe la începutul anilor '60.
Drept urmare are dreptul să poarte insigna omonimă.


Aici puteți vedea și cum arăta sus-numita insignă.

Și un alt model. Aveți de unde alege...