marți, 21 martie 2017

Pe simezele Capitalei




Arta plastică contemporană românească 


Paula Tudor


Cercul Militar Național, București 


20 martie - 5 aprilie 2017












Cu Ion și vioara sa...




Oameni care au trecut prin viață


Colecții și Colecționari


Înscrisuri de toate felurile 



Deja, cred, ați început să vă familiarizați cu...Ion Tocineanu.
De data aceasta vă voi prezenta latura artistică a vieții sale.
De instrumentist la vioară, să fiu mai exact.
Datele și înformațiile le-am cules din mai multe "autobiografii" date
de-a lungul timpului în fața diverselor autorități și din documentele prezentate
în cele ce urmează.

Pe timpul cât este elev al Liceului Codreanu ("șapte clase reale"), 
urmat între 1915 - 1922 la Bârlad,
învață să cînte la vioară evoluând în orchestra școlii.
Pentru întregirea veniturilor (provenit dintr-o familie cu cinci copii) activează în orchestra
cinematografelor și teatrelor Majestic și Carol din localitate 
(1 ianuarie 1919 - 1 noiembrie 1921).

Din 1922, în urma reușitei la Școala Navală Constanța, începe să evolueze 
în orhestra acestei instituții.
1925 - 1926, face parte din Orchestra Cântarea României, Constanța.
Îl avea ca dirijor pe profesorul Moruzov.

Căntă apoi muzică de cameră, în diverse formule, la Constanța și Galați.
În funcție și de drumul carierei sale militare.
  

Constanța. 1926.


1927.


La Samarinean. 22 mai 1929.


Liceul Vasile Alecsandri, 8 februarie 1930.


Galați. 1931.

1 octombrie 1938 - 15 iunie 1939
urmează cursurile Conservatorului de Muzică, Coregrafie și Artă Dramatică
Pro-Arte (înființat în 1935), București.
L-a avut ca profesor pe Sandu Albu (violă).


Pliantul de prezentare a conservatorului.
După cum vedeți, poartă însemnele doliului în urma decesului 
Reginei Maria (18 iulie 1938).







Certificat de absolvire datat: 27 iunie 1939.

În timpul anului 1946, participă la mai multe emisiuni radio intitulate
Ora Marinei.

1947 - 1950. Evoluează în cadrul A.R.L.U.S


Teatrul de Stat de Operetă (pentru scurt timp). Adeverință datată: 16 decembrie 1950.

Începînd cu luna august 1950 activează, benevol, în cadrul orchestrei 
I.C.S. Combustibilul, București.


27 septembrie 1951.

În același an, 1951, are o colaborare cu Orchestra Băncii de Stat.


25 noiembrie 1951 - 2 ianuarie 1952, participă la turneul efectuat, 
"pe teritoriul regiunii București", de către Ansamblul de Muzică și Artă
Constantin Sergheevici Stanislavschi al Sfatului Popular  Reg. București.
Adeverință datată: 12 ianuarie 1952.


30 aprilie 1952.


6 octombrie 1952.

În același an, 1952, colaborare cu Orchestra Simfonică Ciprian Porumbescu.
1952 - 1953 Studii de perfecționare cu profesorul Filip Vasile de la Conservator.


Face parte din Orchestra Simfonică a Sfatului Popular al Capitalei.
Prim concert: Ateneul R. P. R., București. 18 octombrie 1953.


9 iunie 1954.

Din același an, începe să activeze în cadrul Orchestrei Teatrului de Stat de Operetă,
București.  La început ca substitut.


Mărturie al spiritului inovativ al lui Ion Tocineanu. 
20 decembrie 1955.


18 decembrie 1956.


Program. 27 ianuarie 1957.
De observat că, printre membrii orchestrei, se afla și Gheorghe Tocineanu,
unul dintre frații lui Ion. Invalid 100 %...


Membrii prchestrei din perioada 1 martie - 10 aprilie 1957.


Programul spectacolelor din perioada 25 - 26 și 28 martie 1967.


Program. 16 iunie 1957.


Începînd cu 1 martie 1958 este încadrat ca instrumentist Clasa I.
Act datat 25 aprilie 1958.


Începînd cu 22 mai 1959, în urma unor restructurări, i se desface contractul de muncă.
I se oferă în schimb posibilitatea de a activa pe baza unui contract pe perioadă determinată
(22 mai - 22 august 1959).


Adeverință necesară pentru plecare la băi. 19 iulie 1961.


Adeverință necesară pentru O.N.T. (și plecarea în concediu, probabil). 20 iunie 1964.


O adeverință un pic derutantă pentru mine.
Nu înțeleg ce a predat Serviciului cadre al instituției. 
Cert este că "operațiunea" era necesară în vederea plecării
în turneu (1966), în Italia. 14 iulie 1965.
Nu știu de ce, dar am senzația că nu i s-a aprobat...

Gala Maeștrilor...de azi și de mâine...




Arta plastică contemporană românească


Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu, Iași


22 - 31 martie 2017






Revista Pământul Viu




Lansare de carte


Muzeul Ion Irimescu, Fălticeni


25 martie 2017






Din Țara Soarelui Răsare




De prin lume adunate...


Japonia




Anii '60 - '70.
Un pliant care-mi aduce aminte de...prima tinerețe.
L-am luat cu ocazia unui târg internațional (T.I.B.) de la 
Complexul Expozițional Piața Scânteii așa cum se intitula Romexpo de acum.
M-a fascinat și mi-a plăcut în mod deosebit. Chiar și textura hârtiei este mai 
deosebită, mai plăcută la pipăit. În decursul vieții, cu ocazia deselor mutări,
s-a pierdut....
Până acum o săptămână când am găsit un alt exemplar.
Pe care vi-l prezint și vouă.
Pentru mărire, click pe imagini.





















Tânără japoneză aranjând flori în maniera școlii Ikebana -
artă specifică japoneză.


Lebede pe lac și podul Nijubashi, intrarea principală a Palatului Imperial din Tokyo.


Depozite de marfuri în stil tradițional, într-un colț liniștit al
bătrânului oraș Kurashiki.


Hotel cu 47 de etaje în Tokyo, unul (de fapt, una!) dintre construcțiile
pe verticală mereu în creștere.


Pe Ginza, important centru comercial al Tokyo-ului,
fiecare duminică este "zi fără autovehicule".