Arhivele Naționale ale României
București
11 decembrie 2017 - 11 ianuarie 2018
După desființarea Muzeului Memorial prof. dr. Gheorghe
Marinescu, din strada Strada Thomas Massaryk 27, o parte din documente au fost
donate Arhivelor Naționale și sunt disponibile la sala de studiu, grație doamnei
Olga Rusu, nepoată a savantului.
Gheorghe Marinescu s-a născut la 28 februarie 1863 la
București, într-o familie modestă. A absolvit la Facultatea de Medicină Umană
din București și a lucrat ca Spitalul Brâncovenesc, apoi preparator la
laboratorul de histologie al profesorului dr. Petrini-Galați, mai târziu la
laboratorul Institutului de bacteriologie al profesorului dr. V. Babeș.
Într-o primă parte a carierei sale, beneficiază de burse și
călătorii de studii în străinătate, care contribuie la recunoașterea sa în
rândul comunității științifice internaționale în această disciplină de
pionierat în epocă, neuroștiințele.
În 1889 studiază la Paris, în clinica de neurologie și în
laboratorul de histopatologie de la Salpêtrière, condusă de savantul
Jean-Martin Charcot. Publică la Berlin, împreună cu V. Babeș, un „Atlas de
histologie a sistemului nervos”, la care au colaborat savanți de reputație
mondială precum S. Ramon Y Cajal, Von Monacov, Bloch. Publică în Franța,
împreună cu Paul Sérieux, o monografie asupra epilepsiei, pentru care obține un
premiu de 2000 de franci aur al Academiei de Medicină din Bruxelles. În 1895
își prezintă la Academia de Medicină din Paris lucrarea de doctorat „Mâna
suculentă în siringomielie”, ține prelegeri asupra celulei nervoase și
patologice și este delegat al gazetei „Semaine medicale”, însărcinat cu
urmărirea noutăților în domeniul neurologiei.
În 1897, după 7 ani de studii în străinătate, i se
încredințează în țară catedra de clinică a sistemului nervos. Este remarcat la
Congresul Internațional de Medicină din Moscova în 1897 de marele fiziolog rus
Pavlov, pe care îl va vizita și la Petersburg în timpul Primului Război
Mondial, în 1916.
În 1909 apare la Paris lucrarea „La cellule nerveuse”, de
peste 1000 de pagini, rodul colaborării cu echipa sa de la Spitalul Pantelimon,
dr. Minea și dr. Goldstein. În perioada 1917-1918, în Anglia, pune bazele unei
lucrării asupra „neuronului de amputație” publicată la Londra în 1919,
premiată.
În 1919 se întoarce în țară, la Spitalul Colentina, și pune
bazele unui colectiv alături de care începe o nouă perioadă de studii
neurologice în România, o valoroasă colecție de secțiuni histopatologice a
laboratorului Clinicii de neurologice Colentina. Organizează la Spitalul
Pantelimon, în condiții grele, un serviciu de neurologie, o sală de
fizioterapie și mecanoterapie și un laborator de cercetări.
Activitatea sa în țară în perioada 1919-1939 este dedicată
catedrei, domeniului experimental virusologic, domeniului histopatologicei
nervoase. Obișnuia să le spună colaboratorilor tineri: "Domnilor, să strângem
fapte pentru a avea idei”.
În 1928 și 1930 a fost invitat la universitățile din
Argentina, Brazilia, Uruguay pentru un ciclu de conferințe, ce au avut un larg
ecou și în presa vremii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu