Dintre "Femeile celebre"

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Corina Constantinescu (1919 - 2008) 

Revista Scena și Ecranul, Nr. 8. Aprilie 1958.

Articol publicat în Spectator, supliment de umor și carticatură

editat de Teatrul Mic, iulie 1989.

    MNLR dă viață poveștilor unor femei care au avut un destin important și impactant asupra publicului și memoriei comunității.

    Inițiem proiectul Femei celebre marți, 19 septembrie 2017, cu povestea unei femei a cărei viața s-a întrepătruns cu teatrul și literatura română, actrița Corina Constantinescu. Invitată specială este fiica acesteia, actrița Ioana Pavelescu.

    Corina Constantinescu s-a născut în 1919, la Năsporeni-Lăpuşna. Filmul și teatrul românesc îi datorează multe nu numai pentru că a fost o mare frumusețe, cât mai ales pentru talentul său extraordinar. Corina Constantinescu a jucat pe scena Teatrului Mic şi a fost bună prietenă cu Petre Ţuţea, Liviu Ciulei, Clody Berthola, Jenny Acterian. Soţia doctorului Mihai Pavelescu, sora lui Mihai Constantinescu, cumnata pictorului Paul Gherasim, eleva Mariettei Sadova, fina lui Liviu Rebreanu, prietena lui Puiu Cotruș, Nicolae Bellu, Radu şi Adela Petrescu, Brânduşa şi Alexandru Enăceanu, Alexandru Paleologu, Mircea Horia Simionescu, Ada Ioanid, Ioana Sturdza şi mulţi alţii din aceeaşi familie spirituală. A fost româncă, monarhistă convinsă, fiică a Basarabiei, pământ pe care l-a iubit şi plâns toată viaţa. A visat întotdeauna la o renaştere a poporului român, şi a crezut neclintit în valorile şi puterea acestei naţiuni, chiar şi atunci când totul părea sau pare să fie fără speranţă.

    "A iubit oamenii. A iubit cărţile. A iubit poezia. Aproape fiecare discuţie pe care o avea cu prietenii – spune actriţa Ioana Pavelescu – se termina cu câte o poezie de Eminescu, ale cărui poeme le ştia pe de rost. Luceafărul, Scrisorile... Ştia zeci de poezii. Şi niciodată nu am auzit POEZIA rostită atât de bine.”

    Despre Corina Constantinescu, scria şi George Călinescu, într-una dintre Cronicile Optimistului, după ce a văzut-o în Nora de Ibsen la Teatrul Mic, pe atunci Nottara ¬ "O tragediană surprinzătoare este Corina Constantinescu în Nora de Ibsen. Rar am întâlnit o actriţă mai absorbită de rol. Am văzut adesea piesa; dar nu mai pot să-mi închipui azi pe soţia lui Torvald altfel decât pe Corina Constantinescu. Venele gâtului îi tremurau într-o vibraţie extraordinară, inflexiunile glasului sunt ca ale unei viole; chiar când tace şi ascultă, această interpretă produce emoţie în sală. Care socotiţi că este secretul Corinei Constantinescu? ¬ Trăieşte….” 

    Tudor Arghezi i-a sărutat mâinile emoţionat după ce-a văzut-o excelând în Nora, rolul care i-a adus cele mai mari satisfacţii şi recunoaştere "într-o lume în care ea nu s-a putut integra datorită prea marei ei purităţi şi verticalităţi umane, ce i-au atras numai necazuri şi dezamăgiri”.

     "Nobilă şi îndurătoare, s-a ridicat deasupra mizeriilor şi urâciunii oamenilor din jur, neatingând-o parcă. Nu a conceput niciodată să facă un compromis moral în favoarea carierei. Loviturile au culminat cu scoaterea ei la pensie la numai 50 de ani, vârstă la care un actor este în plină maturitate şi dezvoltare artistică. Şi a durut-o acest lucru până în ultima zi a vieţii ei. Un chin cumplit pentru un artist să fie oprit din drumul lui şi să i se ia libertatea de a se putea exprima”, povestește fiica actriței, Ioana Pavelescu.

***Muzeul Naţional al Literaturii Române‎Femei celebre l@ MNLR