miercuri, 14 iunie 2017

Să ne cunoaștem artiștii



De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 


Nae Leonard (1886 - 1928)





1965.


Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România.


N. Leonard - Compania Grigoriu (Colecția Viorel Cosma).


Ciucurette, Maximilian, Leonard și Carrusy la terasa Oteteleșanu
(Colecția Viorel Cosma).


Leonard în anul 1905.


Nicu Poenaru.


Carrusy, Florica Florescu și Maximilan în Țăranul voios.


Ciucurette în Orfeu în infern.



N. Leonard în anii maturității.
Idem (volumul prezentat mai jos). Ultimă imagine.


Maximilian în Fata muzicantului. 


Maximilian în Orfeu în infern.


Elena Leonard în Dragoste de țigan (Colecția Viorel Cosma).










Trupa G. Grigoriu în opereta Studentul cerșetor finalul act. II la
Teatrul Liric, februarie 1914.


Florica Florescu și I. Cigalia în Suzana.


Maxi,ilian, Carussy, Leonard și Florica Florescu în Suzana.


N. Leonard pe vremea cînd era angajatul Companiei Grigoriu.
Idem (din volumul prezentat mai jos). Căciulița de lutru.












N. Leonard în Liliacul (Colecția Viorel Cosma).


N. Leonard în opera Suzi (Colecția Viorel Cosma).


Metaxa-Doro, Vladimir Maximilian și Florica Florescu în Fata poznașă.


Maximilan, Carussy, Leonard și Florica Florescu în Suzana
(Colecția Viorel Cosma). 


N. Leonard în Soldatul Mariei.
Idem (din volumul prezentat mai jos). În toate chipurile
și-n toate felurile: soldat credincios la datorie (Soldatul Mariei).


N. Leonard în rolul lui Hoffman din Povestirile lui Hoffman. 




N. Leonard și Elena Leonard în Dragoste de țigan.



Idem (din volumul prezentat mai jos). 
Ciobănaș la oi m-aș duce (Mirică).


N. Leonard în Fata pădurarului (Colecția Viorel Cosma).





Editura Muzicală, 1984.


văzut de C. Baraschi.



Tulburătoarea privire leonardiană.


Elena Leonard, prima soție.


Nicu Poenaru, în trupa căruia Leonard a început cu doi lei pe zi,
bun la toate.


Tenorul Ion Băjenaru, celebritatea dinaintea lui.


Leonard, visînd armonii celeste pentru sufletele ce-i asaltează,
în extaz, festinul de artă (Contele cerșetor)


Tristețea ochilor, altădată zglobii, învederează compoziția cîntărețului,
la fel de mare actor (Contele cerșetor).


Leonard, cîntînd la lună, la stele, se pierde printre astre, fior și duh 
al dulcei iubiri, îmblînzind sălbăticiunile (Orfeu în infern).


Leonard, brigand fermecător, de femeiești inimi, cedîndu-i grațios,
de bună voie (Briganzii).


Fascinînd noianul ridicărilor de cortină.


Armonie plastică, rar întîlnită în teatrul românesc (Mascota).


Conte, nu glumă! Pune în umbră patria operetei, Viena, 
cu renumitul teatru An der Wien și al său protagonist, celebrul Girardi
(Contele de Luxemburg).


Maximilian, frate de ideal, pînă în 1923.


Carussy, component al faimosului cvartet în Compania Grigoriu,
de la Parcul Oteteleșanu.


"Țigan de mătase", cît să-l rîvnească feele și dulcineele. 


Lehar se duce după "floricelele" lui  Leonard...Schimbă finalul romanței
din Prinț și bandit, după ce îl aude pe cîntăreț, împrumutîndu-i modulațiile.
Respectul partiturii, tronează azi în teatrele lumii, cu "floricelele" leonardine.


Ninge pe lume, pe București, pe aplauzele calde ale adoratoarelor...
Dintr-o crestătură de veac, țilindrul lui domină ninsoarea (Dragoste în zăpadă).


Farmec leonardin în bătăliile nocturne (Liliacul)


Violete de Parma...tuberoze...orhidee...și iubirea în derută și nebunie.


Leonard, cu "boală" de operă, indescriptibile ovații după
Rîzi paiață, celebra dificilă arie (Pagliacci).


Gata să salte în ceardaș, scăpărînd scîndurile scenei
(Dragoste de țigan).


Ciucurette, neuitatul mare comic din Compania Grigoriu.
În opereta Vagabonzii cu un singur cuvînt - "Unspce! " - 
obținea douăsprezece efecte comice! A mai existat un singur atare 
artist în Franța, celebrul Baron.


Ciucurette și Cigalia (Vagabondul nemuritor).


O fată, un cîntec, un sărut - și-n total, magia tulburătoare a iubirii (Suzy). 


Rostuit în candoarea fulgilor de nea, adoră albul imaculat,
al sufletului său; cel milenar al turmelor de oi (Bobsleigh).


Cîntă romanța în limba polonă și ridică sala în picioare (Mazurca albastră).


Vals, polcă, mazurcă, dezlănțuie superbele mijloace, de 
admirabil dansator (Mazurca albastră).


În cea mai baftoasă operetă din analele teatrului (Floarea din Stambul).


Dînd clinchet unui păhăruț cu licoare (Vagabondul nemuritor).


Timică, rămîne pînăla urmă, întocmai coriștilor, credincios
geniului leonardin. 


Triumful operetei lui Kalman, Contesa Maritza, la Eforie.
De la stînga la dreapta: Louis Cazes (impresarul), Leonard, Timică și
Adele Baum (în reprezentație) de la An der Wien.


Rămas cu cîinele credincios, după plecarea soției sale Dora, 
tristețea "titanului" o poartă anii înapoi, la începuturile mizere.
Iarna geroasă 1904, noaptea pe ulițele Iașului, împărțind o pîine dată
de pomană de niște brutari, cu un biet cîine de pripas, în viforniță...
Viață de om, viață de cîine...


Cowboy, în farmecul Cișmigiului.



Scrisoare de pe 26 februarie 1926.


Depravat în dărnicie, Parisul se întreabă dacă prințul 
tinereții noastre nu este cumva un rajah... (Baiadera).


Leonardin în sigiliu și pe rolurile de operă pe care le-a căntat
(Povestirile lui Hoffmann).


Leonard, asemeni vlăstarului napoleonean, stea filantă, a trecut 
prin lumea aceasta...(Ducele de Reichstadt).


În anul cănd înregistrează plăcile, în exclusivitate pentru Columbia.





***Date esențiale despre acest artist aflați și de aici:

Nicolae Leonard - Wikipedia


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu