miercuri, 9 noiembrie 2016

M to Measure




Expoziție de fotografie


Cornel Lazia


ArtXpert Gallery, București


12 noiembrie 2016






"Criză, șomaj, mizerie..."




România de-altădată










***
Articol publicat de Ion Pas.
Avea să ajungă, la începutul lui '46, directorul Naționalului bucureștean
și-apoi Minstrul Culturii în Guvernul Dr. Petru Groza 
(29 noiembrie 1946 - 30 decembrie 1947).
- vezi (și) wikipedia - 


Revista Magazinul, nr. 2, ianuarie 1931 
(de fapt, comercializată în deembrie 1930) 

Pe simezele constănțene




Arta plastică contemporană românească


Muzeul de Artă Constanța


10 noiembrie - 6 decembrie 2016






Lăsați-mă să cânt




De pe scenele teatrului românesc de-odinioară


Teatrul de Stat de Operetă


Colecții și Colecționari


Înscrisuri de toate felurile








Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, nr. 7. Iulie 1954.


Program-broșură, Teatrul de Stat de Operetă, București.
Stagiunea 1955 - 1956.
Pentru mărire, click pe imagine.























Revista Scena și Ecranul, Nr. 12. Decembrie 1957.



Interferențe culturale – Gânduri duhovnicești




Dispariția viitorului


Niculae Constantin


Cercul Militar Național, București


10 noiembrie 2016






Joi, 10 noiembrie 2016, ora 18:15, la Sala Ștefan cel Mare și Sfânt, va avea loc expunerea cu tema Dispariția viitorului susținută de preotul Niculae Constantin.
Intrarea este liberă.
***

Semne




Arta plastică contemporană românească


Dara-Maria Boboc


Muzeul Țării Făgărașului Valer Literat, Făgăraș


1 noiembrie 2016 - 1 martie 2017





    La Dara pictura se produce printr-un "gestualism” direct, artista este tubul de culoare care se stoarce pe paleta, este pensula, este pictura și tabloul. Tabloul apare într-o mișcare spontană care izvorăște cu trăire din suflet.
   Pictura este o necesitate pentru Dara, un mijloc de comunicare, fără pictură ar rămâne izolată pe o insulă pustie ca un copac singuratic între valurile mării. Ochiul spiritului i-a permis să-și găsească calea de comunicare pe care o parcurge exprimându-se cu multă vigoare, spontaneitate, dragoste de viață și speranță.
   Tușele de pensulă și de șpaclu, într-o scriitura viguroasă, dau naștere la trasee, pete în nuanțe și culori explozive alcătuind trăirile și rugile sale, speranțele scrise în culoare.
(Vasile Mureșan-Director muzeu Tg-Mures, sculptor, pictor, istoric de arta)

Pionieri ai aeronauticii din spatiul brailean. Ianca şi aeronautica




Muzeul Ianca


11 noiembrie 2016





    Vineri, 11 noiembrie 2016, ora 11:00, la muzeul din orasul Ianca va avea loc vernisajul expozitiei Pionieri ai aeronauticii din spatiul brailean. Ianca şi aeronautica, faza finală a proiectului, cu aceeasi denumire, finantat de Consiliul Judeţean Brăila.

Carmen Sylva...




România de-altădată


Regina României - Elisabeta



Cu aproape doi ani în urmă, mass media românească a fost "năpădită"
cu tot felul de relatări, entuziast-dezgustător de lingușitoare, despre
cine este, ce-a mai făcut și-a dres "prima doamnă"...
Sintagmă importată, fără nicio legătură cu realitatea noastră și,
mai ales, cu persoana în cauză...
Între timp lucrurile s-au mai limpezit, s-au mai așezat, s-au mai ascuns...
Au rămas totuși câteva "realizări" mărețe.
Modificarea apartamentului prezidențialo/rezidențial, 
reamenajarea reședinței de vară de la Neptun,
participări pe la meciuri de tenis și alergare în natură,
vizite dese și nefolositoare (nouă) prin mai toate colțurile lumii.
Și da, era să uit, CASE. Și Dosare....  

Toate astea mi-au revenit în minte, nu neapărat ca o antiteză,
cu căteva zile în urmă.
 Atunci când am găsit, cu noroc aș spune,
într-un maldăr de hârtii răvășite, aruncate pe jos,
la un târg de vechituri, patru pagini, rupte dintr-o revistă.
Femina pe numele ei...

Vi le înfățișez în continuare



Pentru mărire, click pe imagine.



















Omgiul românilor din Bucovina adus Reginei 
pe pajistea de la Peleș.
Români veniți cu ocazia Expoziției Naționale din Parcul Carol I, 1906.

Pentru lămurire deplină, iată pe scurt despre ce este vorba
"De la venirea în România, obligată de rangul ei înalt, Regina Elisabeta patrona mai bine de douăzeci de societăți de caritate dintre cele mai diverse, de la un centru pentru copii părăsiți la numeroase societăți de încurajare a industriei casnice. Printre toate aceste proiecte exista unul care îi era cel mai drag, mai ales că, după 1900, începuse chiar ea să aibă mari probleme cu ochii… „Vreau să pun bazele unei colonii pentru orbi”, spunea ea, „în care să trăiască la un loc, cu familiile lor, nevăzătorii și văzătorii, căci majoritatea oamenilor sunt diferiți sau vor să fie”. Ideea fondării acestei colonii, numită foarte poetic Vatra Luminoasă, s-a născut pe la 1898, dar abia în 1902 a început Regina să lucreze cu adevărat acolo. Să fii orb și sărac în România anilor 1900 însemna că nu-ți rămânea decât să cerșești. Pentru a integra orbii de toate confesiunile și naționalitățile, le-a oferit șansa să trăiască decent, imaginând un cartier cu case mici, dar cochete, situate pe atunci la marginea de est a Bucureștiului. Casele urmau să fie construite din fondurile de caritate pe care le patrona, orbii putând să lucreze aici și să se instruiască într-o școală dotată cu o vastă bibliotecă în Braille. În acest proiect, regina a fost ajutată de un fost tipograf, pe nume Teodorescu, care, atins de cecitate totală, a încercat multă vreme să îmbunătățească tehnicile de tipărire pentru nevăzători. În acest scop, el a inventat o tiparniță mult mai performantă. Cu tiparnița lui Teodorescu, un orb putea tipări până la cinci mii de pagini pe zi! Regina preconiza chiar, pe la 1907, să tipărească și cărți în esperanto, pentru ca toți orbii din lume să se poată înțelege mai ușor între ei. Pentru a atrage fondurile necesare în vederea construirii acestei colonii, regina a demarat un întreg dispozitiv publicitar al proiectului, a dat interviuri în ziarele românești și străine și a invitat pe toată lumea să facă donații. Prin intermediul revistei franceze Femina, de circulație europeană în epocă și pe care Elisabeta o admira pentru contribuția ei la răspândirea literaturii feminine, așa cum i-a declarat unui reporter venit la Sinaia, ea le-a propus colecționarilor de autografe o carte poștală împodobită cu una dintre maximele sale: „Pentru 5 franci minimum și fără plafon maxim”. Ea și-a prezentat proiectul chiar și președintelui SUA, Theodore Roosevelt, care se declara admiratorul ei după ce îi citise The Rhapsody of the Dâmbovitza, volumul de traduceri ale unor poezii populare românești, realizat împreună cu Alma Strettell. De asemenea, ea conta pe vânzarea tiparniței Teodorescu în străinătate. Reușita a fost reală și foarte importantă. Tiparnițele au fost vândute până în Australia și America. Dar, cum sumele din donații, din vânzarea tiparniței Teodorescu, precum și din cea a autografelor nu au fost suficiente, regina și-a pus în joc și fondurile personale, adică 46 000 de franci, peste jumătate din venitul său anual, care era de 82 000 de franci. Fondurile din alocația reginei erau de 72 000 de franci. Primele patru pavilioane au fost construite în 1906, iar când proiectul a fost, din păcate, abandonat la moartea reginei, fuseseră deja ridicate vreo cincizeci de case."
Articolul complet îl puteți parcurge aici

Gabriel Badea-Păun: „Biografia lui Carmen Sylva ... - Revista Tim