Să ne cunoaștem artiștii

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Eufrosina Popescu (1821 - 1900)

Volum din seria Figuri de seamă ale teatrului romînesc.

Autor: Mihai Florea. Editura Meridiane. 1964.

Tiraj: 12.100 exemplare.

În presa vremii.

Casa Floreștilor, în care a copilărit Eufrosina Popescu

(reproducere din lucrarea lui G. D. Florescu - Istoricul unei 

vechi case bucureștene - 1935)

Schița de plan a locului unde se afla casa Floreștilor, 

reprodusă din lucrarea sus-amintită.

Îndrumătorii primilor pași ai Eufrosinei Vlasto spre scena națională.

Iancu Văcărescu și...

...Ion Cîmpineanu.

Primii dascăli care au cultivat talentul Eufrosinei Vlasto la

Școala de muzică și declamație a Filarmonicii:

Ion Eliade Rădulescu și...

...Constantin Aristia.

"...Frumoasă la chip, bine făcută la trup, cu ochi vioi și vorbitori,

cu gura mică, șăgalnică..." Așa arăta Eufrosina Vlasto Popescu, în epoca 

primelor roluri, la vîrsta de 15-16 ani (După un tablou de epocă). 

Polcovnicul Theodor Popescu, căruia "...îi căzu dragă fata ce juca și cînta

atît de frumos și o ceru în căsătorie..." (După un tablou de epocă).

Afișul reprezentației din 1835 cu piesa Amorul doctor de Moliere:

Frosa Vlasto interpretează rolul Lucindei.

Compozitorul Gioacchimo Rossini (1792-1868) a îndrăgit-o pe "diva"

Marcolini (Eufrosina Popescu) pentru frumusețea, distincția și glasul ei fermecător.

De o mare prețuire s-a bucurat cîntăreața Eufrosina Popescu Marcolini,

din partea compozitorului Giacomo Meyerbeer (1791-1864).

Principalele săli bucureștene în care a jucat Eufrosina Popescu

timp de 30 de ani. Teatrul Bossel și...

...Teatrul Național (numit pînă în 1875 Teatrul cel Mare).

Eufrosina Popescu în preajma vîrstei de 50 de ani.

C. A. Rosetti, sub al cărui directorat Eufrosina Popescu și-a început 

în 1859 activitatea de actriță profesionistă. Ei îi scria:

"știu ce meriți și ce ajutor o să dai refondării Teatrului Național..."

Actori bucureșteni, alături de care  Eufrosina Popescu a luptat pentru

propășirea teatrului romînesc. Costache Caragiale...

...Mihail Pascaly...

...Ralița Mihăileanu...

...Iorgu Caragiale...

...Frosa Sarandi.

"...doamna Popescu e unică în piesele naționale-poprale" scria poetul

bănățean Iulian Grozescu.

Actori fruntași ai scenei ieșene, alături de care a jucat  Eufrosina Popescu

în 1868, în timpul turneului la Iași. Mihail Galino...

...Constantin Bălănescu...

...Ioan Evolschi.

Actorul și profesorul Ștefan Vellescu, admiratorul și prietenul actriței,

căreia i-a consacrat în memoriile lui multe pagini.

 Eufrosina Popescu în perioada în care un ziar o numea

"decana artistelor romîne"

Actorul Matei Millo, de care  Eufrosina Popescu a fost legată printr-o

lungă și statornică prietenie. La bătrînețe îi scria:

"te iubesc și te venerez"

Afișe anunțînd spectacolele în care a jucat și  Eufrosina Popescu (1877-1887).

Două orfeline - (rolul Contesa de Linieres)...

...La Plevna - (rolul Principesa Ana)...

...O crimă celebră - (rolul Canonica)...

...Frica de bucurie - (rolul D-na Des Aubiers).

Aristizza Romanescu. 

În piesa Ura,  Eufrosina Popescu a fost "superbă" după mărturia 

Aristizzei Romanescu, care-i fusese parteneră.

"...draga mea, astă-seară ai rîs și ai plîns ca o artistă mare..."

i-a spus  Eufrosina Popescu Aristizzei Romanescu, alături de care a 

jucat în Păstorița Carpaților.

Declarația, în urma căreia  Eufrosina Popescu a fost acceptată,

în 1877, prim-societară în Societatea dramatică a actorilor.

Proces-verbal al ședinței în care  Eufrosina Popescu a fost aleasă

în 1877 membră în Comisia reprezentanților. Această comisie participa

la admiterea noilor societari.

"...Nu voi uita niciodată succesul pe care l- obținut piesa mea (3 decembrie, n..n.) iar

succesul acesta vi-l datorez dumneavoastră, doamnă..." 

(Din scrisoarea adresată de poetul Al. Macedonski, în 1881, actriței 

 Eufrosina Popescu). Desen de Iser.

 Eufrosina Popescu protestează împotriva pensionării ei forțate în 1889,

dînd în judecată Comitetul teatral. Dreptatea a fost de partea artistei.

V. Alecsandri scria  Eufrosinei Popescu în 1881:

"...fac apel la bunul dumitale simț și la marea dumitale experiență în

afacerile de teatru și întreb: pot eu să-mi iau răspunderea unei funcțiuni,

pentru care-mi este cu neputință să mă consacru? (...) Nu, doamnă,

nu-mi cereți imposibilul. V. Alecsandri."

Ion Ghica scrie  Eufrosinei Popescu, în 1886, de la Londra:

"Scumpă doamnă Popescu, (...). Artiști ca dumneavoastră, ca Millo,

au dat artei noastre un adevărat avînt..."

Asemeni lui V. Alecsandri, I. Ghica, și Al. Macedonski,

Mihail Eminescu a apreciat cultura și talentul actriței  Eufrosina Popescu.

În piesa Vincenetta,  Eufrosina Popescu a interpretat ultimul ei rol

(Marcella), rolul titular l-a deținut Aristizza Romanescu.

După o viață de zbucium, ajunsă la bătrînețe, singură și lipsită de ajutor,

actrița scria: "grea e viața (...) am trăit destul și am suferit mult, fără să mă

plîng și fără ca nimeni să cunoască suferințele mele"

"Unde este  Eufrosina Popescu, cea mai mare dintre tragedienele romîne

care au călcat pe scena națională, care a luptat pentru teatru în alte timpuri

și fără recompense? (...) Unde este, ce a devenit D-na  Eufrosina Popescu,

de care a vorbit cu elogiuri pînă și Monitorul Imperial al Franței? 

Vreți să știți unde este? - Trăiește în mizerie!" (Th. M. Stoenescu).

Repertoriul  Eufrosinei Popescu

Consemnare publicată în Revista Teatrul, nr. 6. Noiembrie 1956.