marți, 11 octombrie 2016

Imago Mundi




Arta plastică contemporană românească


Marian Truțulescu


Centrul European Cultural și de Tineret pentru UNESCO Nicolae Bălcescu, București


20 octombrie - 3 noiembrie 2016






    Vernisajul expozitiei de grafica si pictura Imago Mundi a artistului vizual Marian Trutulescu va avea loc joi, 20 octombrie, de la ora 18:00, la Centrul European Cultural si de Tineret pentru U.N.E.S.C.O Nicolae Balcescu Bucuresti (Str. 11 Iunie, nr. 41, Sector 4). Cuvântul de deschidere îi va aparține criticului de artă Roxana Barbulescu si doamnei Elena Loretta Popa, jurnalist și scriitor. Expozitia va fi deschisa in perioada 20 octombrie – 3 noiembrie 2016.
    Expoziția poartă numele de Imago Mundi. Este o denumire latină care descrie o imagine a lumii cunoscute, imaginea lumii așa cum o știm dar, este și centrul și circumferința lumii. Este acea idee a revenirii la origini sau cel puțin sentimentul incursiunii în trecutul care glorifică și apropie cerul de noi, oamenii, precum și nota personală în care decurge și se transformă întrega moștenire spirituală. Dacă privim cu ochii din timpurile noastre o rozetă gotică, cea în care se oglindește talentul și credința tuturor celor de dinaintea noastră, fără îndoială suntem la fel de însuflețiți de lumina ei, de vibrația și impulsul spiritual care-l degajă. Deci Imago mundi pentru că omul, artistul crede... Venind cu o înțelegere proprie a temei oferite de Catedrală, artistul plastic Marian Truțulescu propune o viziune a unei stări de transformare, o trăire în revelație. Spațiul interior al catedralei devine suport al trăirilor aparente. Ceea ce se vede provine din arsenalul imagistic oferit de locul sacru al spiritualității, din arhitectura și decorativul său, atât interior cât și exterior. Trăirile se întrupează în fragmente vizuale care pun pe tapet, într-o scenografie bine definită, prin emanație sufletească, totalitatea formelor consacrate ale catedralei, cu precădere de origine gotică.
   Cu toate că suportul clar al lucrărilor este cel al edificiului ancestral sacru, abordarea, ca manieră de lucru, se face cu inflexiuni moderne, contemporane. Pe lângă transpunerile curate și academice de desen, care de fapt constituie acuratețea graficii, metamorfozarea liniei, a hașurii în pete și forme libere, în căutări experimentale ale expresivităților plastice duc fără mirare spre o viziune modernă cu o abordare la fel de contemporană. Peste toate acestea, deasupra filonului arhitectonic, este stârnită emoția sufletească, a propriului interior.
    Figurativul uman, ornamentele, îngerii din sculptură, rozetele, vitraliile, arcurile tensionate, pilaștrii, cupole, frontoane și alte elemente constituie discursul vizual al figurii dar, ceea ce este mai important, rămâne nevăzutul, într-o liniște și calm aparent, care lasă loc imaginarului și transcederii spre un loc care provine din trecut dar care oferă plutire spre un loc al plecărilor. ”Crede și nu cerceta” – o sintagmă valabilă și aici, prinde viață prin ceea ce înseamnă moștenire și intrinsec admirația pentru ceea ce a însemnat instinctul și dăruirea creștină, în forma ei supremă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu