"Istoria este un domeniu în care pictura se simte la ea acasă"

Arta plastică contemporană românească

Lucia Dem. Bălăcescu (1895 - 1979)

Coperta și ilustrațiile. Editura Cultura Națională. 1931.

Coperta și ilustrațiile.
Tudor Arghezi - Ce-ai cu mine, vântule?

Editura pentru Literatură și Artă Regele Carol II. 1937.

Editura Națională Gh. Mecu. 1941.

Coperta și ilustrațiile. Editura Socec & Co. 1942.

Desen pentru Baudelaire publicat în Revista Universul Literar, 

Nr. 1, de luni, 10 ianuarie 1944.

Idem, cronică plastică.

Primul invitat.

Negresa.

Articol publicat în Revista România literară, Nr. 19, de joi, 8 mai 1969.

Editura Meridiane. 1970.

Catalog expozițional, Sala Dalles, București. 1971.

Cursele, 1911.

Viaduct.

Ritual Vasile Lupu.

Omagiu lui Monet.

Cîmpeni.

Frumoasele Bucureștiului.

Olimpia românească.

Articol publicat în Revista Flacăra, nr. 39. 22 septembrie 1973.

Catalog expozițional. Sala Eforie, București. Septembrie - octombrie 1978.

Editura Litera. 1979.

Catalog expozițional, București. 1980.

Pliant expozițional (copertele III și IV).

Textul este reprodus în continuare.

   A treia expoziţie din ciclul Vindecări miraculoase este dedicată pictoriţei Lucia Dem. Bălăcescu de la a cărei naştere se împlinesc 120 de ani, iar lucrarea referenţială - redată circuitului expoziţional prin procesul de "tămăduire” a restaurării - este de astă dată Peisaj bucureştean. Acesteia i se adaugă pe simeză alte cinci picturi din colecţia Pinacotecii bucureştene.

    Lucia Dem. Bălăcescu a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti între 1913 şi 1918 iar apoi, până în 1922, s-a specializat la Paris în diverse academii particulare care promovau arta de factură modernistă. Revenită în ţară, s-a alăturat "Asociaţiei femeilor pictore” precum şi grupărilor de la Contimporanul şi Arta nouă, care promovau o estetică îndrăzneaţă, opusă tradiţionalismului.

   În acest context artista şi-a precizat stilul şi tematica ce o vor consacra pe scena modernismului românesc, când, de altfel, abordează mai temeinic tehnicile de apă. Realizează în guaşă şi acuarelă lucrări cu subiect (parodic) istoric, într-o manieră comică şi naivă totodată, care o vor impune în expoziţiile de atunci: O nuntă-n 1930, boieri tăifăsuind într-un interior vechi, personaje închipuite în costume de la 1880 etc., alcătuiesc un univers fabulos, relatat savuros, pe care nu-l va mai părăsi, indiferent de motivul, genul ori tehnica abordate. Acest filon tematic narativ, redat într-un colorit viu şi spontan, răspundea fanteziei sale debordante, hrănită cu lecturi şi poveşti de familie, dar şi gustului său pentru mucalit şi (auto)ironie.

   Pe parcursul vieţii, artista a deschis mai multe expoziţii personale, a participat la numeroase expoziţii de grup, - între care figurează cele de la Salonul oficial – atât în ţară cât şi în străinătate. S-a remarcat, în egală măsură, în ilustraţia de carte, printre cele mai cunoscute volume pe care le-a înfrumuseţat numărându-se Cartea cu jucării şi Ce-ai cu mine, vântule, de Tudor Arghezi, Corigent la limba română, de Ion Minulescu, Un port la Răsărit, de Radu Tudoran şi Decameronul lui Boccaccio. Pentru ilustraţiile la poeziile lui Baudelaire, a primit premiul Academiei Române în 1939.

    A debutat în publicistică la ziarul Timpul, în 1937, şi a colaborat apoi cu cronică plastică, articole culturale sau impresii de călătorie la: Le Moment, Bis, Vremea şi Astra. Ne-au mai rămas de la ea două semnificative volume de memorii: primul, intitulat În noul Paradis (1942), descrie experienţa traumatizantă a ocupării Basarabiei de către sovietici, pe când artista se afla internată în sanatoriul de la Bugaz, de lângă Cetatea Albă; cel de-al doilea, Destăinuiri literare (1979), desfăşoară o retrospectivă mult mai detaşată asupra întregii sale existenţe.

    În timpul comunismului nu şi-a schimbat semnificativ stilul, ci mai degrabă tehnica – majoritatea operelor sale fiind acum realizate în ulei – însă a răspuns rigorilor realismului socialist prin subiecte acomodate momentului: Căpitan Costache (călăul poporului, 1848), Şiretenia lui Hangerli, Lumea veche şi cea nouă 1848 etc. A figurat printre expozanţii Grupului plastic al pictorilor şi sculptorilor din U.S.A.Z. Flacăra (1948), Expoziţiei femeilor democrate (1949), Expoziţiei regionale de pictură şi ai Expoziţiei anuale de grafică (1957) etc.

   După 1966 mai ales, a revenit la temele care au consacrat-o în perioada interbelică şi a redat pe pânză, cu verva şi gustul pentru exotism de odinioară, portrete, scene cu personaje, scene de interior, naturi statice etc. În 1974 a primit premiul Ion Andreescu al Academiei R.S.R.

S-a stins din viaţă la 5 noiembrie 1979.

Autor Ilinca Damian. 2022.

Editura Muzeul Național de Artă al României.

Muzeul Colecțiilor de Artă, București. 26 octombrie 2022 - 26 martie 2023.