duminică, 30 noiembrie 2014

De Ziua Romaniei - In insorita Californie




Diaspora romana


Los Angeles, S.U.A.


1 Decembrie 2014




Displaying photo.JPG

La Multi Ani, Romania !




Centrul Cultural Reduta


Brasov


1 Decembrie 2014




Colinde si pricesne din Valeni - Maramures




Muzeul Etnografic al Transilvaniei


Grupul Datina


6 decembrie 2014





   Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Asociația Maramureșenilor din Cluj-Napoca și Biserica din Deal vă invită sâmbătă, 6 decembrie 2014, la două recitaluri de colinde și pricesne susținute de grupul Datina din Văleni - Maramureș.

Program:

10.00 Biserica din Cizer, Parcul Etnografic Național Romulus Vuia,
 str. Tăietura Turcului f.n.
Sfânta Liturghie, oficiată de pr. Dinu Criste
Recital de colinde și pricesne
15.00 Muzeul Etnografic al Transilvaniei – sediul central, str. Memorandumului nr. 21
Recital de colinde și pricesne
Povestea satului Văleni, povestită de Ioan Godja Ou

George Löwendal. Întâlnirile mele cu țăranii




Muzeul National al Taranului Roman


Bucuresti


26 noiembrie 2014 - 8 ianuarie 2015






     Expoziția de pictură și grafică George Löwendal. Întâlnirile mele cu țăranii prezintă, în Sala Tancred Bănățeanu a Muzeului Național al Țăranului Român, în perioada 26 noiembrie 2014 – 8 ianuarie 2015, o galerie de portrete unice în pictura românească modernă. Realizate de-a lungul a trei decenii (1933-1963), aceste "chipuri‟ de țărănci și țărani sunt însoțite, pentru prima dată, de fragmente inedite din însemnările artistului.
    Împreună, imaginile și textele restituie dimensiunea unui pictor "etnograf‟, care a documentat chipuri și vederi din țara sa de adopție, România. (Re)cunoscut și consacrat ca "pictor al țăranilor‟, George baron Löwendal și-a asumat cu bună știință sarcina de a înregistra, în tablourile sale, fragmente ale unei istorii (stră)vechi, pe cale de a se pierde în zorii timpurilor moderne:
    "Ani de-a rândul am petrecut între țărani. Muncind alături de ei la câmp și în muncile casnice, m-am împrietenit cu sute dintre ei și poate că asta s-a oglindit și în nenumăratele cartoane și pânze ale mele. Am nădejdea că în multe chipuri de țărani ce am pictat am reușit să redau uneori și starea lor sufletească; dar firește că nu puteam să nu mă entuziasmez și de portul lor, păstrat nevătămat nu de secole, ci poate de milenii. Mi-am dat repede seama că marile descoperiri în domeniul tehnicii nu vor întârzia să modifice felul de trai și deci întreaga înfățișare a țăranilor și m-am simțit răspunzător, ca martor ocular, de a păstra ceea ce nu peste multă vreme va dispare cu desăvârșire." (fragment din însemnările lui George Löwendal)
   Expoziția, care prezintă peste 75 de lucrări aparținând Fundației Löwendal, încheie acum, la Muzeul Național al Țăranului Român, seria de manifestări ce au comemorat o jumătate de secol de la moartea artistului. Ea este, totodată, un omagiu adus muzeului însuși, ca loc al tradiției: aceeași tradiție pe care a documentat-o în tabourile sale și pictorul-baron, ajuns "din voia soartei“ pe meleagurile noastre. Și, așa cum scria, în 1935, Alexandru Tzigara-Samurcaș, fondatorul Muzeului, "pentru a fi făcut această minune, George Löwendal a preamărit țara unde și-a oprit pribegia și noi îi rămânem adânc recunoscători“.

Curatori:

prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu
drd. Cristina Cojocaru

Alt Schaessburg




Lansare de carte


Anuarul Muzeului de Istorie


Sighisoara


1 decembrie 2014




    De Ziua Nationala a Romaniei, pe 1 Decembrie 2014, Muzeul de Istorie Sighisoara va invita sa participati la LANSAREA NUMARULUI 7 AL ANUARULUI MUZEULUI, ALT SCHAESSBURG, in Sala Festiva a Primariei Municipiul Sighisoara, incepand cu ora 15:00! 
   Acest eveniment a devenit deja o traditie, anuarul muzeului fiind asteptat atat de specialisti cat si de elevi, studenti si cadre didactice. De asemenea, multi sighisoreni pasionati si interesati de istorie si in mod deosebit de istoria locala, asteapta in fiecare an aparitia acestei lucrari prestigioase, care aduna in paginile ei, munca de cercetare de peste an a specialistilor Muzeului de Istorie Sighisoara si a colaboratorilor acestuia. In acest an multe subiecte interesante asteapta sa le descoperiti lecturand cu placere lucrarea! Va asteptam cu drag!
***Ina Hent

Franz Mandy fotograful regal




Muzeul Municipiului Bucuresti


4 decembrie 2014




    Se născuse la Budapesta, în 1848 după G. A. Tacid, în 1846 după istoricul Adrian Stan. Într-un interviu din preajma primului război mondial, marele avocat George Mandy era convins că unchiul său urmase cursuri universitare, chimia şi dreptul, dar, simţindu-se atras de pictură, se reprofilase ca diletant în acest domeniu, sfârşind prin a se orienta către fotografie, unde cunoştinţele de chimie puteau fi puse în slujba „frumosului”.
    Istoricul Narcis Ispas ofera cu generozitate date suplimentare descoperite în arhive. Din nota domniei sale am aflat că tatăl fotografului se numea Leopold şi că în anul 1891 trăia în localitatea Czegled, că numele de fată al soţiei sale era Rosa Kun, că Johann (de ce nu Janos?) Mandy, fără specificaţia gradului de rudenie, domiciliat în Cluj, îl reprezenta într-o delicată problemă de succesiune ivită după decesul în 1905 al unui misterios Liszner Filip din Czegled, probabil rudă apropiată a mamei sale. Nu am specificat întâmplător nemenţionarea de către fotograf a gradului de rudenie ce-l lega de Johann Mandy. Era sau nu fratele lui? Nu numai că îi acordase încrederea maximă în demersurile succesiunii, dar, vreme de aproximativ cinci ani, între iunie 1877- ianuarie1883, proprietarul atelierului Mandy din Bucureşti figura când doar cu iniţiala “J” urmat de „& CO”, când cu această iniţială plus „& Fr.”, rareori cu numele „Frantz Mandy”.
    În aceşti cinci ani, conform lui Tacid, care l-a ignorat pe „J”!, dar şi adresei de pe suportul fotografiilor, atelierul – preluat de la Franz Duschek-tatăl – se afla pe Podul Mogoşoaiei nr. 21, în casa Hristodor. În anul 1882, când Franz Mandy şi-a construit casa de pe strada Câmpineanu (fostă Ştirbey Vodă) nr. 4, în vecinătatea Teatrului Naţional şi a casei Torok, „J. Mandy” se gândea deja la părăsirea definitivă a Bucureştilor, deci şi la ruperea asocierii. Este o presupunere argumentată de „cartoane” şi de „Anuarul României” pe 1883. 
    Este de remarcat că, încă din 1879, dacă data de pe fotografie (astăzi nu-i mai ştiu cota) este corectă, „J. Mandy” îşi deschisese un atelier la Râmnicu-Vâlcea, apoi, pentru aproape un deceniu, va mai avea unul la Târgu Jiu şi, înaintea stabilirii la Cluj, la Braşov. Până în prezent nu am nicio dovadă că „J” este iniţiala lui Johann şi că persoana cu acest prenume era fratele său, cum am afirmat cândva. Vorbind la începutul acestui articol de începutul exploziv al carierei lui Franz Mandy făceam referire directă la nota lui Tacid, pe care o citez: „În timpul războiului (din 1877, n.n.) fu chemat să ia oarecari vederi, ca de pildă Baracele de la Cotroceni şi intră astfel în relaţiuni cu Curtea Domnească, care de-atunci nu-l mai părăsi, conferindu-i titlul de Fotograf al Curţii Domnesci încă din anul 1878”. În colecţia arhitectului Paul Miclescu am găsit trei fotografii fără autor ce reprezintă barăci în Cişmigiu, asemănătoare cu „vederile” de la Cotroceni. Cât priveşte noutăţile tehnice anunţate de Mandy în Anuare şi în presa bucureşteană, ele sunt numeroase, prezentate cu o emfază scuzată de calitatea ridicată a fotografiilor. În parte sunt enumerate şi de Tacid, prezentarea sa elogioasă culminând cu semnalarea introducerii „fotografiei în culori prin procedeul pigmentului” în anul 1896.
    Relaţiile strânse cu Familia Regală, datorată calităţii excepţionale a fotografiilor, vor servi şi carierei nepotului său, George Mandy, absolvent a două clase la Liceul Sf. Sava şi a următoarelor două la Liceul Louis le Grand. La Paris a urmat cursuri de medicină, filologie şi drept, luându-şi doctoratul în Drept. Întors în România, tânărul Mandy a tradus din opera Carmen Sylvei şi a fost numit prin Înalt Decret Regal avocatul Majestăţii Sale Regina Elisabeta şi reprezentantul juridic în acţiunile ei umanitare, cum a fost, de exemplu, crearea Azilului şi Şcolii pentru orbi „Vatra Luminoasă”. Greu de crezut că, fără spatele asigurat de unchiul său, indiferent de capabilităţile native, oricât de ridicate ar fi fost ele, George A. Mandy ar fi ajuns vreodată în preajma Reginei. Aici trebuie spus că faima lui Franz Mandy depăşise frontierele Vechiului Regat, ajungând până la Paris. Domnul Ispas mi-a făcut cunoscut un document de cesiune între marele fotograf, consiliat de nepot, care locuia în aceeaşi casă şi Directorul Agenţiei Internaţionale Fotografice a Presei, Chusseau Flavens, act datat 1 octombrie 1906. Patru ani mai târziu, Franz Mandy va deceda, fiind înmormântat la cimitirul Filantropia. Parte din utilaje au fost licitate şi cumpărate de fotograful Ioan Voinescu. Atelierul a continuat sub patronajul soţiei, Rosa Mandy şi, ulterior, sub conducerea lui Etienne Lonyai, care va fonda „Asociaţia artiştilor fotografi din România”. Ceea ce frapează în perioada de după decesul artistului este faptul că ştampila cu semnătura lui Franz Mandy apare şi pe fotografii interbelice, fapt ce a produs uneori confuzii şi datări regretabile. În încheiere, ar mai fi de amintit că în anul 1901, la parterul casei Mandy, a funcţionat Berăria „Gambrinus” condusă de I.L. Caragiale.
    Cum va ajunge Mandy fotograful familiei regale vom afla joi, 4 decembrie, de la Emanuel Bădescu.
    Emanuel Bădescu este bibliotecar în cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Licenţiat în istorie, a colaborat cu peste 1000 de articole la revistele Formula AS, Magazin Istoric, Lumea Magazin, Historia, Descoperă, la Ziarul de Duminică şi la multe alte publicaţii. A publicat volumele 1 decembrie 1918 Alba Iulia-Bucureşti, Imnurile naţionale la români, Bucureştii subt Guvernul Vremelnicesc, Marele foc şi alte poveşti din Bucureşti. Este coautor al volumelor Scurtă istorie a Regalităţii în România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Bucureştii în vremea lui Carol I (lucrare premiată de Uniunea Scriitorilor), Conspiraţia Securităţii, Carol Popp de Szathmári, fotograful Bucureştilor, ultima apariţie editorială fiind De toate din vechiul Bucureşti.

Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei permanente.

Următoarea conferinţă de joi:

11.12.2014  Cartierele Regiei monopolurilor de stat cu Andrei Răzvan Voinea

Salonul National de Arta




Arta plastica contemporana romaneasca


Alba Iulia


30 noiembrie 2014