Muzeul Municipiului București
Oana Marinache
8 mai 2014
Prinţesa Nadeja Bibescu (1876-1955) s-a născut în 1876 la
Loschwitz, în Saxa, din căsătoria prințului
George G. Bibescu (1834-1902) cu contesa Marie-Henriette-Valentine de Riquet de
Caraman-Chimay (1839-1914). Prin tată era nepoata domnitorului Ţării Româneşti,
Gheorghe D. Bibescu (1802/1804-1873; ani de domnie 1842-1848). În 1895 s-a
căsătorit cu vărul ei de gradul al II-lea, prințul
Barbu A. Știrbey (1872-1946), cu care a
avut patru fiice: Maria (1896-1990), Nadejda (1897-1994), Eliza (1898-1987) și Ecaterina (1902-1946).
Apreciată de familie şi prieteni drept o soţie şi mamă
devotată creşterii celor patru fiice, Nadeja se dedică total unor activităţi
creative în spaţiul căminului său: pictează, brodează, croieşte, ascultă muzică
simfonică, cântă la pian şi vioară, scrie poezii, poveşti şi piese de teatru,
cultivă diferite plante în grădina sa, călăreşte, se ocupă de întregul complex
de la Buftea.
Asupra amenjărilor interioare şi a decorării spaţiilor din
reşedinţele Ştirbey de la Buftea şi din Bucureşti şi-a pus amprenta
concepţia decoratorului şi pictorului de origine catalană Mariano Fortuny
(1871-1949), trăitor la Veneția. Din
analiza fotografiilor păstrate în fondul Barbu Ştirbey se desprinde o viziune a
decoraţiei interioare bazată pe dialogul dintre piesele textile orientale, ce
acoperă din abundenţă pereţii şi canapelele, uneori şi celelalte piese de mobilier,
şi restul elementelor din încăperi: tablouri, vase, plante, etc. Cel puţin
sursa de inspiraţie pentru un asemenea dialog va fi fost formula lui Fortuny pe
care aristocraţia europeană a vremii a admirat-o, adoptând-o.
Regina Maria despre Nadeja: "Când te aflai lângă ea, pierea
latura mai întunecată a vieţii. Avea într-însa ceva ce amintea o pasăre, sau
dintr-un fluture. Veşnic cânta şi era veselă, veşnic era ocupată, fericită,
veşnic era în mişcare şi pătrunsă de griji duioase; umbla după treburi ici şi
colo, în casă, în grădină, cu copiii, cu slujile, cu ţăranii; mîinile ei aveau
întotdeauna ceva de lucru: picta, scria, broda sau grădinărea.”
Istoricului Nicolae Iorga i se datorează în 1913 apariția primului ei volum de povestioare și poezii, intitulat Raze de soare. Acesta
ne povestește următoarele despre ea: "Dna Nadejda Ştirbei, fiica beizadelei Bibescu, fusese crescută, din cauza unor
triste împrejurări de familie, în Germania, şi frumoasele sale versuri şi
poveşti, dintre care cele dintîi au fost traduse şi de mine în româneşte,
fuseseră redactate şi tipărite în limba germană. Dintre fiice, cea mai mare
moştenise înaltele însuşiri intelectuale ale străbunului Vodă-Ştirbei, şi a
discuta cu dânsa asupra oricărui subiect, era o adevărată plăcere.”
Oana Mihaela Marinache este istoric de artă, președinta Asociației
Istoria Artei și autoarea monografiilor
„Cristofi Cerchez, un vechi arhitect din București”
și a Reședințele Știrbey
din București și Buftea: arhitectura și
decorația interioară.
În 2012 a coordonat proiectul Pe urmele arh. Cristofi
Cerchez prin București, care a avut
două componente: tururi ghidate destinate adulților
și ateliere interactive pentru clasele
I-IV în scolile bucureștene, iar în
2013 proiectul 5 trasee culturale de arhitectură bucureșteană, ambele inițiate
de Asociația Istoria Artei și co-finanțate
de O.A.R. În 2014 a tradus și editat
Jurnalul prințesei Nadeja Știrbey 1916-1919 și pregătește
digitizarea planurilor și documentelor
de arhitectură bucureșteană în
proiectul Arhiva de arhitectură 1830-1860.
Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei
permanente.
Programul urmatoarelor conferinte:
15.05.2014 – Cristian Radu – Maşina timpului II
22.05.2014 – Sebastian Grama – teatru – Discurs asupra
metodei
29.05.2014 – Viorel Mionel –
Comunitatea armenească din
Bucureşti de la segregare la zestrea culturală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu