Asa cum a fost

Romania de-altadata

Inscrisuri de toate felurile (XXIV)

Colectii si Colectionari

   Studiind documentele primite recent, am gasit si cateva care se refera la un aspect "social" al invatamantului romanesc de altadata (de peste o suta de ani chiar). Mai precis ma voi referi la modul prin care statul acorda scutire pentru taxele scolare. Ceea ce nu era putin lucru, tinand cont de marimea acestora si de starea de saracie in care majoritatea populatiei traia. Pe scurt, se proceda in felul urmator.

  

  In primul rand se adresa o cerere ("suplica") primariei de competenta care, dupa analiza si aprobare, o inainta Ministerului Cultelor si Instructiei Publice.

  Din acest document reiese ca Maria Schafezi (str. Morfeu, nr. 24, Bucuresti) este "in lipsa de mijloace". Astfel, fiul ei, Carol M. Schafezi (elev la Seminarul Pedagogic Universitar) urma sa fie "dispensat" de plata taxelor scolare.

3 septembrie 1904.

Cazul lui Ion Popovici (str. Covaci, nr. 19, Bucuresti) si fiul sau Mihail Popovici 

(elev in clasa I la Scoala de Aplicatie). 

3 septembrie 1904.

Certificat al Perceptiei Circumscriptiei nr. 5, Bucuresti. Prin acesta se arata ca Dna. Constantina Elena P. Stoica (str. Calea Vacaresti, nr 213, Bucuresti) este vaduva si mama a cinci copii pe care ii intretine. Drept urmare i se aproba scutirea taxei scolare pentru fiul ei, Gheorghe Stefan P. Stoica. A fost necesara si viza Administratiei Financiare a  Judetului Ilfov. Inscris prevazut cu timbru sec.

28 octombrie 1904.

Acelasi tip de document. Maria T. Pantazopol (str. Cazarmei, nr. 93, Bucuresti) este "in lipsa de mijloace pentru a plati taxele scolare" . Beneficiar: Vintila F. Pantazopol care urma sa se inscrie in clasa a VII-a la Seminarul Pedagogic Universitar, Bucuresti.

1 august 1912.

Si un ultim inscris. "Ministrul Financelor" certifica ca Maria F. Pantazopol precum si fiul sau Vintila F. Pantazopol "nu figureaza inscrisi cu nici un fel de dari prin rolurile acestei perceptii". 

August 1912.

  Concluzionand, trebuia urmat un parcurs birocratic, pe fond, asemanator cu cel de acum. La urma urmei nici nu conteaza, important era si este ca cei dornici de instructie sau invatatura sa-si poata urma calea.