vineri, 18 octombrie 2013

Asa cum a fost




Romania de-altadata


Inscrisuri de toate felurile (XVIII)


Colectii si Colectionari







foto: optimalmedia.ro


  Astazi voi "vorbi" putin despre contabilitatea sfarsitului anilor '30. Am spus "putin" caci prea mult ar insemna sa va plictisesc tratand un subiect atat de "arid". 
  Si am ales spre exemplificare un document intitulat Stat de plata. Deosebit de important si atunci...dar si acum (cred ca toata lumea stie si de ce).
  Am avut la dispozitie cinci astfel de "cearceafuri" ("cearsafuri") si drept sa spun, neavand un scaner XXL, m-am cam chinuit un pic...
  Perioadele la care se refera inscrisurile sunt: 18 - 31 decembrie 1938, 1 - 15 februarie, 1 - 15 martie, 9 - 22 aprilie si 7 - 20 mai 1939.


Cred ca ati fost un pic nerabdatori sa vedeti si cui apartineau documentele. E timpul sa va satisfac curiozitatea: Danubiana - fabrici si rafinerii de zahar, Societate Anonima Romana, Giurgiu. Evident ca acum stiti si cu ce formular avem de-a face: Model 261.

Nu o sa va prezint fiecare "inscris" caci nu au elemente deosebite. Sunt burdusite cu semnaturi, parafe, stampile si timbre fiscale...Hai sa va arat cate ceva...







Pritocind un pic documentele am sa va fac un scurt rezumat...
La salariul brut cuvenit fiecarui lucrator se aplicau diverse "retineri". 

Cele pentru contributii sociale 

cotizatii, carnet de asigurare, fond T.B.C.

Cele pentru impozite: 

4 si 8 % (probabil in functie de cotele de venit)
2 % Apararea Nationala
0,5 % Camera de Munca
0,3 % Drumuri
Supra Cota (tot in functie de venit)

Diverse

Timbre fiscale si aviatie (sume egale pentru toti angajatii)
Popriri (cand era cazul)

Facand eu o socoteala pe cateva dintre "pozitiile" documentelor am ajuns la concluzia ca, una peste alta, din venitul brut se oprea un procent de circa 15-16 %. De-a dreptul interesant, daca comparam cu zilele noastre...
Se mai pot face destule aprecieri si analize tehnice asupra acestui tip de document dar cred ca ceea ce v-am spus este suficient, nu are rost sa va bat la cap cu tot felul de amanunte financiar-contabile.

  Avand aceste "inscrisuri" la indemana, ma stiti deja, nu m-a rabdat inima si am incercat sa aflu cate ceva si despre "emitentul" acestora, respectiv Fabrica de zahar Danubiana, Giurgiu. Am cautat pe net si am rasfoit Compediu monografic Giurgiu si in mare iata ce am aflat.     
  O astfel de fabrica s-a construit in 1914 (s-a mai preconizat o astfel de afacere inca din 1841) dar productia propriu-zisa a inceput imediat dupa sfarsitul primului Razboi Mondial. Facea parte dintr-un consortiu (Roman, Giurgiu, Sascut) cu capital majoritar belgian. Producea nu numai zahar dar si dulciuri derivate, cel mai apreciat fiind "candelul". In noiembrie 1946, Emanoil Manicatide si Ignat Herbert au deschis un cinematograf in sala fabricii....


  Dupa nationalizarea din 1948 (an in care proprietatea si conducerea efectiva apartineau grupului italian Ilarie Maretsi), intreprinderea a fost extinsa, ajungand sa aiba sute de angajati (in 1965 avea peste 850 pe cand in 1942 erau 119) prelucrand sfecla de zahar din judetul Giurgiu si nu numai. In anii '70, aici era singurul punct industrial in care se fabrica sarea de lamaie. Dupa 1980, intra in colaps economic iar dupa 1990 are soarta multor altor "surate" fiind declarata in faliment...In prezent este in ruine. 
  Mi-am propus sa imi continui cercetarile spre a mai gasi informatii si imagini despre aceasta fabrica si oamenii care au lucrat acolo. Orice ajutor in aceasta directie este extrem de pretios.
  La final, trebuie sa-i multumesc Dnei Carmen Blaj fara de care, prin "inscrisurile" primite, acest articol nu ar fi fost posibil.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu