Mimesis

Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica

Gabriela Stoica

Expozitia: MIMICRY

Venetia, Italia

3 iulie 2013

   Revenirea la conceputul de mimesis ca proprietate fundamentală a omului este mai evidentă în teoriile lui Walter Benjamin, în care mimesis permite o identificare cu lumea externă, o similitudine între sine și Celălalt (Walter Benjamin, On the Mimetic Faculty, Reflections, 1986).   

   Acest termen pare a fi un termen psihanalitic preluat de la Freud unde identificarea nu se bazează pe o imitare ca atare, ci pe un moment inconștient al asimilarii psihice (Sigmund Freud, The Interpretation of Dreams, 1900).

  Complexitatea tematicilor și metodologiilor in studiul culturii permite termenului de mimesis să se detașeze de la înțelesul antic, modificându-l considerabil și oferindu-i noi perspective de analiză. Mimetismul sau mimema este definit ca fiind rezultatul unei acțiuni, iar mimesis, acțiunea în sine. Multi autori se raportează la procesul mimetic ca referință la Celalalt în curs de a face trimitere la similitudine. 

   Mimicry presupune o paralelă între studiul antropologic social și cultural al măștilor venețiene din secolul 18 și practica artistică contemporană ca modalitatea de expresie artistică asumată critic. Proiectul artistic încadrează o serie de lucrări în care masca are sens de identificare cu un Ideal generat de societate, de a deveni sau de a se identifica cu Celălalt, element de camuflare socială sau sexuală, depersonalizare sau obiect fetișist.