Exponatul lunii iunie

Muzeul Judetean Teleorman

Testul pentru copt paine

Alexandria

1 - 30 iunie 2013

  În cadrul ciclului expoziţional Exponatului Lunii, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator, pentru perioada 1-30 iunie 2013, un obiect ce face parte din patrimoniul etnografic şi anume: ŢESTUL DE COPT PÂINE.

   Acest obiect provine din comuna Suhaia a judeţului nostru şi a fost achiziţionat în campania de achiziţii desfăşurată în anul 1995. Este o piesă lucrată din lut având forma unui clopot.

  Ţestul este, de fapt, un cuptor mobil prezent în fiecare gospodărie ţărănească care se dădea ca zestre la căsătoria fetelor. El nu ţinea o viaţă, ci doar câţiva ani. De aceea, în fiecare an, în a treia marţi după marţea de Paşte, avea loc o sărbătoare a femeilor numită Ropotina sau Ropotinul ţestelor, zi în care se făceau ţeste. În acea zi, în aproape toate satele din sudul ţării femeile lăsau deoparte lucrul cu furca, meliţa sau războiul. Se adunau în grupuri, fie după criteriul rudeniei, fie după cel al vecinătăţii (de pe aceeaşi uliţă sau din aceeaşi parte de sat) şi construiau. Întâi aduceau pământ galben sau alb pe care îl înmuiau în apă. Acesta era amestecat cu câlţi, pleavă sau balegă uscată, care aveau rol de liant. Apoi amestecul era frământat cu picioarele, cu sapele sau îl băteau cu beţele. Pentru fiecare ţest se făcea câte un muşuroi de pământ uscat. Acesta era tiparul care se acoperea cu frunze de lipan pentru ca ţestul să nu se lipească de el. Peste tipar, se modela cu mâinile ţestul care avea forma unui clopot mai bombat. În partea de sus se făcea un orificiu prin care urma să treacă fierul cu care se ridica ţestul pentru a fi prins de cârligul vetrei. După ce se uscau la soare, ţestele erau netezite cu lut fin pentru a nu se crăpa la temperaturile la care era coaptă pâinea.

  Faptul că doar femeile fac ţesturi este urmarea unor implicaţii de natură magico–religioasă care au persistat în decursul timpului. Cei care treceau pe drum nu aveau voie să dea bineţe. Nu lipsită de semnificaţie este şi credinţa că, frământând pământul, femeile calcă pe însuşi diavolul. O credinţă plină de umor, dar şi de semnificaţii, este aceea că femeile aveau dreptul, o singură zi pe an, să-şi bată bărbaţii şi neputându-i bate, făceau ţesturi.