marți, 18 decembrie 2012

Arhitectura tradițională din centrul Transilvaniei: Județul Alba



Muzeul Etnografic al Transilvaniei


Cluj-Napoca


28 noiembrie 2012 - 15 ianuarie 2013







Organizatori: 

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Alba, Asociația Arta Tradițională Cluj Napoca

   Arhitectura populară, aşa cum o vedem noi astăzi nu constituie, de fapt, decât o ultimă secvenţă a unui îndelungat proces de dezvoltare (aflat încă în mers), care din punct de vedere al valorilor estetice şi spirituale, se afirmă ca o însumare a etapelor precedente, prin aporturi specifice.
   Expoziţia înscrisă sub generoasa temă: Valori ale arhitecturii tradiţionale din centrul Transilvaniei – judeţul Alba urmăreşte transformările şi evoluţia construcţiilor din cadrul gospodăriei ţărăneşti, pe o perioadă de timp cuprinsă între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până în prima jumătate a secolului al XX-lea.
   Fotografiile provin din arhiva Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi a Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca, dar şi din colecţii particulare (Adrian Munteanu, Dan Anghel, Dan Moisa, Paul Nemeş, Călin Şuteu), fiind alese cu scopul de a pune în evidenţă formele armonioase ale monumentelor şi modul lor de adaptare la teren.
   În cadrul cercetării etnografice ne-au atras atenţia acele zone unde monumentele de arhitectură populară s-au păstrat mai mult sau mai puţin intacte până în prezent. Vom face referire aici la: Zona Munţilor Apuseni (Mocănimea Văii Ampoiului, Mocănimea Văii Arieşului, Mocănimea Trascăului, Buciumănimea, Ţara Moţilor,), Zona Valea Mureşului, Zona Valea Sebeşului, Zona Podişul Secaşelor, Zona viticolă Alba.
   Evoluţia locuinţelor, de la cele cu o singură încăpere la cele cu mai multe, înregistrează următoarele categorii caracteristice de la apariţia lor şi până în zilele noastre: casa cu o înăpere de locuit, casa cu o încăpere de locuit şi o cameră, casa alcătuită dintr-o cameră de locuit cu tindă şi cămară, casa cu două încăperi de locuit fiecare cu acces separat, casa cu trei încăperi de locuit. Fireşte că în cadrul fiecărei categorii există variante şi subvariante, a căror clasificare ar fi mai puţin utilă şi greu de realizat.
   Şurile şi grajdurile ocupă al doilea loc ca importanţă în gospodăria ţărănească, îmbinate de cele mai multe ori cu grajdul destinat adăpostirii vitelor sau a oilor. Nu este o noutate faptul ca acest tip de construcţie ce datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a păstrat într-o formă neschimbată arhitecturală şi funcţională până în prezent, oferindu-ne un model foarte uşor de reconstituit.
   Fiind primele anexe care reţineau atenţia trecătorilor, porţile şi ferestrele au ridicat şi alte probleme, pe lângă cele funcţionale, au devenit faţa socială a gospodarilor. De aceea, preocupările pentru înfrumuseţarea lor au fost tot mai susţinute în toate zonele judeţului Alba, unde se găseau esenţe lemnoase, care le ofereau meşterilor posibilităţi de evidenţiere a decorurilor încrustate, traforate sau pictate.
   Cu tot progresul rapid al industriei, s-au dezvoltat în Munţii Apuseni, o serie de industrii casnice ţărăneşti, ale căror sisteme complexe sunt acţionate de forţa apelor. Astfel putem aminti: morile de măcinat cereale, vâltorile folosite la finisarea pânzeturilor, şi şteampurile folosite la prelucrarea minereului de aur.
   Cercetarea arhitecturii tradiţionale din judeţul Alba a făcut posibilă identificarea caracteristicilor esenţiale ale acesteia şi o confirmare a valorii ei într-un cadru unitar al celei din România. Studiul asupra fondului arhitecturii valoroase, este o sursă de informaţii pentru cei care vor dori să proiecteze şi să construiască bazându-se pe lunga experienţă tradiţională, iar anumite aspecte de ordin general sesizate sunt valabile pentru întreg cuprinsul ţării.

Adriana Ţuţuianu - muzeograf
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu